Cu dor de mare !

  

     „Mă-ntorc la tine iar și iar ... mare albastră” sună versurile cunoscutei melodii, ei bine, sunt și eu  una dintre acele persoane care a devenit îndrăgostită de tot ce-nseamnă Marea Neagră.

    Mamaia este locul în care de doi ani ne petrecem minunatele concedii de vară. Părinţii mei nu m-au lăsat în tabere, bunici la "ţară" nu am avut ... cu riscul de a fi depunctată la această probă trebuie să mărturisesc sincer, nici cu avionul nu am fost, nici prea multe călătorii nu am făcut (dintr-un motiv destul de sincer, finanţele ni le-am îndreptat către realizarea unui cuibuşor), ei bine, de doi ani luna august începe cu Mamaia.

   Drumul de 1000 de km, nu ne sperie, ne place să descoperim tot ce ne oferă drumul, sate, localităţi, urmărim cu maxim interes construcțiile din jur, arhitectura caracteristică fiecărei zone. Avem o țară atât de frumoasă! Ne place să călătorim împreună, chiar dacă suntem două firi total diferite. Domnul A, este pasionat de munţi, de drumeţii, de libertate şi aer curat, dar ce nu face un soţ bun care-şi iubeşte nevasta...merge la mare, cu compromisul de a ne întoarce pe Transfăgărăşan, petrecând o noapte în munţi. 

  Mamaia este o staţiune super-mega aglomerată în perioada lunii august. Aşa a fost şi acum ...

- Am o idee, hai să mergem în altă staţiune - îmi propune într-o dimineaţă Domnul A.

  - Crezi că alte staţiuni sunt mai libere? E plin sezon, iubirea mea, e august!

  - Te duc eu undeva unde vom fi doar noi ...

  - Nu te cred, dar hai să mergem.

Nu sunt genul de persoană care merge la nesigur. Nu îmi place să plec undeva unde nu știu ce mă așteaptă dar m-am lăsat pe mâinile soțului.

Şi ... am pornit la drum...via Năvodari ...parcă nu se mai termina drumul când deodată facem dreapta de pe drumul principal şi ajungem pe un drum de câmp cu pământ bătătorit, părea uitat de civilizaţie. Peisajul părea să fie cel din spatele satului nostru, nicidecum nu te puteai gândi că te afli în apropierea mării. Cât vedeai cu ochii în jur doar câmp, zic să ne întoarcem totuşi la civilizaţie.

- Nu te panică, încă un pic ... hai zâmbește vei vedea că te-am adus într-un loc minunat. Când deodată apare  în faţa noastră, măiestuoasă, marea! Marea așa cum este ea, cristalină, nemărginită, neatinsă, într-un cuvânt fascinantă!

   Am ajuns în Corbu. Un loc ferit de lume,  un loc în care mâna omului nu a ajuns (încă), un loc în care devii unul cu natura, un loc în care te regăseşti!

Am parcat rapid maşina şi am coborât pe malul mării.

 Nici o urmă de tarabă, nici un vânzător ambulant, ce să spun cam la 2-300 de metri mai vedeai câte o pătură aşezată, aveai senzația că întreaga mare îți aparține. În cei doi ani, a fost prima dată când l-am văzut pe al meu soţ mulţumit de alegerea făcută de a veni la mare. Era efectiv fascinat de spectacolul naturii care se-ntindea înaintea noastră. Liniște, pace, soare, mare, niște pescăruși care profitau de liniștea din jur, în rest, doar noi și gândurile noastre.

  Apa era cristalină, curată, nici o urmă de mizerie, de alge, sau alte minuni aruncate de mâna omului.

  Scoicile stăteau ascunse în nisip aşteptând să fie descoperite, scoici din acelea mari, care se spune că dacă le pui la ureche auzi marea în ele.

  Aaa, să vă spun cel mai important lucru... nu am avut semnal la telefon !! Singura noastră problemă a fost că nu am avut un pic de umbră aşa că a trebuit să ne întoarcem când am simţit că soarele devine prea puternic.

  Corbu este raiul de pe pământ pe litoralul românesc. Este locul în care te poţi simţi în largul tău, locul în care nimeni nu se uită la cei din jur, fiecare profită de ceea ce ne-a lăsat natura atât de frumos şi curat.

   Ne-am întors şi pentru a doua oară înainte să venim acasă, au fost zilele în care ne-am încărcat cu gânduri pozitive, cu amintiri plăcute, cu clipe petrecute împreună în cel mai plăcut mod și ne-am promis că anul acesta ne vom întoarce.

   Când ni se face dor (și trebuie să recunosc faptul că se-ntâmplă destul de des), admirăm aceste poze și știm că acele zile petrecute în mijlocul mării ne-am făcut să ne simțim adevărați descoperitori ai unei lumi prea puțin cunoscute, ba mai multe ne-a pus pe gânduri ca anul aceasta să ne întoarcem cu o rulotă pentru a petrece întreg concediul în mijlocul „mării”.

Jacques Yves Cousteau spunea și câtă dreptate avea

„Marea, odată ce și-a aruncat vraja, te ține prins în mrejele ei pentru totdeauna”

Sursă foto: Arhiva personală

Sursă foto: Arhiva personală

Sursă foto: Arhiva personală

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018 !