Pasiune veche în straie noi

Arhivă personală       Mă pregătesc de ceva vreme să vă împărtăşesc povestea despre cei 60 de ani de căsnicie a bunicilor mei. 60 de ani! O viaţă de om, trăită alături de o singură persoană.    S-au căsătorit în anul 1957, fără rochie cu cristale, fără porumbei şi alte minuni, deşi între ei este o diferenţă de 8 ani, niciodată nu au lăsat această cifră să le umbrească fericirea.      S-au avut alături la bine şi la greu exact aşa cum au jurat în faţa lui Dumnezeu, într-o zi de noiembrie, la biserica la care mai apoi a fost botezată singura lor fiica, care mai apoi şi-a jurat iubirea veşnică tot în biserica aceea, iar subsemnata a fost şi ea botezată la aceeaşi biserică (normal că eu am rupt tradiţia...dar asta e altă poveste).      Au trăit toată viaţa în condiţii modeste, dar mereu au ştiut pentru ce lucrează, pentru ce duc greul zilelor avute... pentru familie! Au un singur copil pe care l-au educat cum au ştiut ei mai bine, singuri, fără ajutoare, bunica a rămas orfană la 10

       Da, da am terminat din nou maratonul SuperBlog, 27 de probe, probe de probe!! Finalistă again, de data aceasta pe locul 34, cu 3 locuri mai ok decât în primăvară! Puteam și mai bine, dacă aveam acnee...ei n-a fost să fie! Sunt superbloggeriță pentru a doua oară, de data asta competiția a fost mult, mult mai grea. Au intrat în acest joc nebun mulți blogeri noi, super buni! A fost o onoare din nou să mă lupt cu veteranii acestei competiții! Pentru prima dată am urmărit Gala live, șiiii deși am cuvintele mereu la mine și mă descurc de minune la povestit, am rămas fără cuvinte și m-am emoționat profund când mi-au citit numele, nu vă pot descrie acel sentiment. A fost tare mișto să vezi live oamenii cu care te lupți în cuvinte, sunt atât de simpatici cu toții! Sper ca în primăvară să fiu și eu alături de ei. E o comunitate, e o familie, e un sentiment, e o emoție, e ceva de nedescris și totuși ceva despre care ai putea scrie mult și bine. M-a cuprins acest virus în primăvară,