joi, 15 iunie 2017

Ambiţie bine te-am regăsit!

   

     Am ajuns să o văd şi pe asta! Doamna Cozma la volan!!!
Spre ruşinea mea, eu care am luat "permisul din prima", nu am condus timp de 10 ani. Am avut noi o mică şicană cu, pe atunci prietenul meu Andrei, şi de atunci, datorită unei ambiţii copilăreşti am refuzat să mai urc la volan. Mare greşeală, mare !!
   Tati era internat la terapie intensivă, noi ne plimbam cu mami cu autobuzul, maşina fiind în curte! Trebuie să conduc, îmi repetam obsesiv dar nu făceam nimic!
   M-am angajat în oraş, făceam naveta cu autobuzul, când erau 2 maşini în curte! Trebuie să iau ore de condus zis şi .... cam atât.
  Apoi m-am angajat în sat şi era atât de comod să-l trezesc pe Andrei în fiecare dimineaţă la ora 8 să mă  ducă, iar la finalul programului să vină după mine, încât nici nu m-am mai obosit să mă gândesc că ar trebui să conduc.
     Asta până când, mi-a intrat hamstereala în sânge .... cele 2 şedinţe mi se păreau tot mai puţine.
- "Când o să conduci tu, vei merge de câte ori vei vrea! Eu te duc de 2 ori!" era replica bine cunoscută a lui Andrei.
    Ete na.... m-am ambiţionat ! Că doar nu o să rămân eu fără formele mult visate! La ore de condus cu mine!
    Am trecut cu brio prin 7 şedinţe cu domnul instructor!
    Ieri am condus eu până la sală şi înapoi! Emoţii fireşti, dar zic eu m-am descurcat destul de binişor! Mă tot ambiţionam că în urmă cu 1 an de zile nici la sală nu eram brici şi acum, uite fug 40 de minute fără să iau pauză! Aşadar pot! Doar să vreau!!! Şi vreau!!!
  Aşadar, când vrei ceva cu adevărat, găseşti o cale! Ambiţie bine te-am regăsit! Păzea... Doamna Cozma la Volan!!!

miercuri, 14 iunie 2017

Ce avem azi la prânz?

    Rar se-ntâmplă să nu apuc să îmi gătesc prânzul bine prestabilit. Azi este una dintre aceste zile. Efectiv nu am apucat să mă pregătesc. Noroc cu inspiraţiile de pe internet. Noroc mare!
Repede am apucat o conservă de ton 160 gr şi nişte paste, integrale desigur!
Până m-am îmbrăcat, azi dimineaţă, am pus pastele la fiert!
Am scăpat! Repede şi sănătos! Prânzul este gata! Stau liniştită! Cine spune că nu se poate, ori nu vrea, ori nu vrea! Dacă crezi cu adevărat în ceea ce vrei să transmiţi nu există să nu găseşti o cale!
De ce am avut nevoie? De 10 minute şi următoarele ingrediente: 

  •  o conservă de ton în suc propriu
  •  1 bol de paste integrale
  •  1 cană de bulion
  •  apă şi sare
Am pus apa la fiert , am adăugat sare. Când a dat în clocot am adăugat pastele. Când s-au fiert, le-am scurs şi le-am pus în bol ... fuga fuguţa la serviciu.
La ora prânzului am amestecat  bulionul şi peştele din conservă cu pastele. Un deliciu!! 
Arhiva personală


Tu ce ai mâncat azi? Ai vreo reţetă rapidă care te salvează?  Dar să fie şi sănătoasă?

Poftă bună la sănătate!


marți, 13 iunie 2017

Tu ai spus azi - Mulţumesc ?!


Def learned some life lessons this past year. All of which has grown into this amazingly great marriage. Weve made life changing decisions together, we communicate like a team should. It has been a storm but also one of the best blessings God bestowed on us to handle!
Sursă foto: Pinterest

     
    Primul meu gând de azi dimineaţa a fost.."vai ....anul trecut pe vremea aceasta .... eram cuprinsă de emoţii, de frică, de incertitudine". Nu ştiam ce mă aşteaptă, ce urmează, cum va fi!        Suntem setaţi în aşa fel încât ni se pare absolut normal să ne trezim, să luam aer, să avem apă, mâncare, să nu ducem lipsă de nimic, ba mai mult ni se pare atât de firesc că suntem sănătoşi încât uităm... uităm să mulţumim, că suntem sănătoşi, avem părinţii, copii, partener în viaţă lângă noi, prieteni, loc de muncă, casă şi de toate care nouă chiar ni se par normale. Uităm să fim recunoscători, asta până ieşim din furtună! Furtuna ne schimbă, furtuna ne învaţă, furtuna ne spală.. După furtună nu eşti acelaşi om!
    De când am ieşit din furtună, am învăţat să Mulţumesc pentru fiecare pas făcut, pentru fiecare dimineaţă, pentru fiecare zi, pentru familia pe care o am, pentru prieteni, pentru pisicile şi câinii nebuni care îmi fac ziua mai frumoasă, pentru oamenii care au intrat în viaţa mea reuşind să mi-o schimbe total. Pentru fiecare reuşită. Da, de atunci am realizat atât de multe. Sunt recunoscătoare pentru fiecare clipă, pentru fiecare moment drag, pentru fiecare eşec. Sună ciudat, însă sunt recunoscătoare pentru toată experienţa pe care am trăit-o.
   Am învăţat să fiu recunoscătoare pentru ....tot. 


Tu, pentru ce eşti recunoscător? 


Aventurile motanului Tomas Partea II


           

      Înainte să iasă pe poartă, Tomas îi lăsă sarcinile lui Buk şi Lin.
-      Tuk ! să ai grijă de casă şi de mama, mă voi întoarce cel târziu mâine dimineaţa.
-      Să fii cu băgare de seamă, ştii că nu avem voie să intrăm în pădurice.
- Ştiu, dar nu am de ales!
Tomas porni la drum. Păduricea era dincolo de calea ferată, iar doamna Benton le spunea zilnic că ei nu au voie acolo, dar Tomas o iubea foarte mult pe doamna Benton şi nu voia să o vadă supărată când va descoperi zambila.
Păduricea îl speria, foşnetul frunzelor îl făceau să îşi grăbească paşii. 
-Ah, nu mai am mult de mers, văd palatul, exclamă fericit. 
Ajunge la poarta palatului, păzit de un câine mare şi fioros.
- Te rog, lasă-mă să intru, vorbi Tomas cu o voce tremurândă, vreau să vorbesc cu Zâna Albastră. Te rog!
- De ce să te las? întrebă paznicul morocănos, Zâna nu primeşte musafiri!
-Am nevoie de ajutorul ei, am făcut o boacănă, doar ea mă poate ajuta!
- Dacă vrei să intri, trebuie să aştepţi 3 zile şi 3 nopţi! doar după aceea, dacă Zâna te primeşte, te pot lăsa în palat.
- Te rog, nu am atâta timp, domnişoara barză trebuie să ajungă în orice clipă, şi până atunci, trebuie să mă întorc, nu o pot dezamăgi pe doamna Benton.
Paznicului morocănos i se făcu milă de  Tomas şi o chemă pe Zâna Albastră.
- Zâna Albastră! doar tu mă poţi ajuta, am nevoie de praful miraculos pentru flori, am făcut ceva rău, doar tu mă poţi salva, te rog!
Între timp, doamna şi domnul Benton îl căutau pe Tomas peste tot.
- Ce ne facem? îi întreba Tuk sperită, pe ceilalţi. Tomas nu s-a întors încă, trebuia să ajungă, dacă a păţit ceva, trebuie să pornim în căutarea lui.
- Nici vorbă, spuse Pik! Trebuie să stăm acasă, să ne prefacem că nu ştim nimic! Nu trebuie să dăm de bănuit.
Zâna Albastră văzu cât de mult suferă Tomas şi i se făcuse milă de bietul pisoi. I-a dat din praful magic, dar l-a rugat să ţină secret drumul, să nu povestească nimănui că nu a trebuit să aştepte 3 zile şi 3 nopţi. Tomas i-a promis că va păstra secretul şi-a luat rămas bun şi a pornit repejor către casă.
 - Uitaţi-vă spre grădină, strigă Lin, soarele începea să urce pe bolta cerească, când în depărtare îl zăriră pe Tomas. Hai repede, au început să-l strige, azi este ziua cea mare!!
   Tomas fugea cât îl ţineau picioruşele şi în dreptul zambilei rupte aruncă tot praful deasupra ei. În momentul acela, deasupra casei apăru domnişoara barză cu pacheţelul special, era nepoţelul doamnei Benton. 
   Toată familia admira minunea sosită! Zambila începea să strălucească, se colora încet, încet şi deveni de un albastru lin ca apa mării. Tomas se uita cu mândrie la zambilă şi le promisese tuturor florilor că va fi foarte atent, că nu le va mai rupe nici măcar o frunzuliţă.
- Tomas, eşti eroul nostru! exclamă Tuk! 
- Nu sunt erou, am învăţat foarte mult din lecţia primită! Trebuie să avem grijă de flori! Sunt speciale! 


Cea mai minunată perioadă...

     Ne pregătim de lansarea unui nou proiect în cadrul lunii dedicate femeii însărcinate. Am căutat cei mai buni parteneri, pentru că ştiţi...