vineri, 12 mai 2017

Jurnal de Matei Botezul partea a II a

                                   Botezul meu.. Partea a II a - Distracţia-



     După un somnic cam scurt, am ajuns la un palat, avea geamuri multe şi era aşa înalt, woaww oare aici voi locui de acum înainte? Oare sunt un prinţişor , dar au uitat să îmi spună?
        Ce de lume, sunt foarte mulţi nu am văzut încă atâţia oameni la un loc. Şi ei locuiesc oare aici? Nu îi cunosc pe toţi, dar am auzit că trebuie să le zâmbesc azi tuturor, bine gropiţa mea secretă am arătat-o doar cunoscuţilor :D ,şă ştie că i-am recunoscut.
      Intrăm cu mami şi tati şi ce să vezi? aici sunt doar mese, nu au pătuţ, dulap, canapea, nu prea cred că putem locui aici.Oamenii mari stau toţi la mese, de ce bunătăţuri au pe farfurii, mă plimbă mami în braţe aşă că pot analiza situaţia cu fiecare amănunt. Oooo abia aştept să gust şi eu mâncărica asta, arătă foarte bine, am văzut într-un colţişor nişte prăjiturele, mami te rog să mănânci că mi-e cam poftă pe ele.
         Aha.. văd un nene, el face ceva pe acolo de se aude muzica, Despacito nu ai oare? te rog, fii atent la ce îmi place, D-E-S-P-A-C-I-T-O, urlu un pic poate mă aude, nicio şansă, alt nene mă tot pozează, nu m-ar anunţa că îmi face poză să stau şi eu mai relaxat, parcă văd că nu o să fiu mulţumit, dar ce să fac, bine că tati zâmbeşte cu toată lumea, oare îi cunoaşte pe toţi? Ei îmi spun pe nume, de unde ştiu ei oare cum mă cheamă? Bunicile mele tot vin pe la mine, mă plimbă şi ele. Opaaaa ce ne mai învârtim, spunea cineva de un dans, dansaţi voi, eu dorm un pic.
       Deschid din nou ochii, parcă e tot mai multă lume. Vin toţi pe la mine îmi zâmbesc, îmi vorbesc, unii chiar ciudat, cred că au impresia că eu nu îi înţeleg.... ooohoooo vă înţeleg eu staţi liniştiţi vă răspund şi eu, dar am impresia că nu mă prea înţelegeţi. Văd că se simt bine, dansează, mănâncă şi eu mă simt bine, că sunt din nou în braţe la mami, offf nuuu, iar poze, bine bine, stau relaxat,  oare când ajung acasă în pătuţul meu? Mi-e dor de Mickey al meu, vreau să îi povestesc prin câte întâmplări am trecut azi. 
          De ce s-a făcut întuneric??? Alooo, oameni buni, ce? ce? oooo ce frumos, mammiiii uite un tort. Bănuiesc că este tot , tot , tot al meu, pot băga mănuţa?? Pot? Pot? Te rogg, lasă-mă! Offf mami asta, nu mă lasă!! Ce de animăluţe, oare le pot păstra? Missy şi Sophie se vor bucura dacă le duc şi lor nişte jucărioare.
Iar poze. Abia aştept să le văd, am schimbat câteva haine sunt curios cum arăt mai bine, la costum sau mai lejer. Cred că sunt fotogenic dacă nenea mă pozează aşa mult.Stai aşa să zâmbesc un pic.
     Dar staţi aşa, unde plecaţi? Eu mai vreau să stau, mi-am revenit nu mi-e somn, de ce plecaţi? Nu dorm, uitaţi-vă la mine, nu dorm!!! Off... au plecat, plecăm şi noi. Mickeyyyyy, ce mă bucur să te revăd, dar unde sunt fetele? Mami, tati, mi-e dor de ele, vreau să le povestesc tot. A fost atât de hazliu, dar parcă nu mi-a plăcut fără ele, mi-ar fi plăcut să fie alături de mine. Mickey stai aici că mami ne citeşte ce mi-a scris lumea în caieţel, ce frumos. Cred că oamenii mari chiar iubesc bebeluşii, m-au alintat atât de frumos.
      Vă mulţumesc oameni mari că aţi fost cu mine în aventura mea, mă pun să dorm îi las pe mami şi tati să se relaxeze un pic, cred că au obosit şi ei.

joi, 11 mai 2017

Jurnal de Matei - Botezul

...Botezul meu, să vă povestesc cum am văzut eu totul...
- Prima parte - Pregătirile şi Biserica-

        Bună, sunt Matei-Şerban, da da Şerban, nu Ştefan.
   M-am născut la data 23.02.2017 şi azi 06.05.2017 am devenit creştin, aşa mi-a spus mami.
   A fost o aventură ziua de azi, păcat că a trecut atât de repede. Vă povestesc de-ndată.
Poi să-ncep cu-nceputul. M-am trezit dimineaţa ca de obicei în pătuţul meu iubit, Mickey mă supraveghea atent dar mi s-a părut ceva tare ciudat, nu îmi auzeam prietenele prin casă. Am strigat un pic după ele, dar nu au venit..hmmm.. mami le duce la bunici doar când avem ceva important de făcut. Oare azi unde mă duce iar? Dar stai aşa....unde e mami? Tati??? 
     E cam devreme, Dia, tu ce cauţi aici??? Ai dormit oare aici, nu prea ţin minte să te fi văzut azi noapte. Hmm..dar uittee, se deschide uşa şiiii apare mami, ce păr frumos are, nu am mai văzut-o aşa aranjată. Hopaa deja mergem undeva, la bunica văd că duce drumul, uite-le pe prietenele mele, aici erau, iubitele ce mă bucur să văd, povestim imediat doar să văd ce se-ntâmplă în casă. 
      Mami se pune în scaun, mătuşica îi tot face ceva la faţă nu văd prea bine, staţi aşa să urlu un pic, bun... m-au adus mai aproape, acum văd... oooo mami cât eşti de frumoasă! Cea mai frumoasă mămică, stai să îţi bag un zâmbet să te topeşti toată, aşaaa, dar nu apuc bine să te emoţionez că iar plecăm, de data asta acasă. Îmi primesc prânzul şi mă fură somnul. Upsiii iar mă trezeşte mami, dar deja e şi tati aici, ce se-nvârt oare aşa agitaţi, tati are ceva cremă albă pe faţă, mami fuge după el cu ceva haine, apoi fuge înapoi în cameră caută în dulap, o văd nervoasă că nu găseşte ceva, unde se pregătesc oare? Mă ridică şi pe mine din pat şi ce să vezi, nu suntem singuri.  Avem musafiri, mami aud că îmi spune că au venit naşii, ce or mai fi oare naşii? Eu îi cunosc pe musafiri dar pe nume.. aha! ştiu aşa se zice când cineva este frumos îmbrăcat, cred. Uite-o pe Tasi, ce rochiţă frumoasă are, şi Caro e elegantă, Jeanina ce burtică frumoasă ai, schimb 2-3 vorbe cu domnişoara din burtică, îmi spune că e bine şi că aşteaptă să mă vadă când deja sunt pus în scoică şi într-o agitaţie mare pornim undeva. Drumul îmi pare cunoscut, iar mergem la bunica?!
            Aici nu e casa bunicilor, ce de lume, se miră toţi când mă văd, vor să mă ia în braţe, îmi vorbesc de parcă m-ar cunoaşte, mamiii, mammiiiii ce se-ntâmplă? Unde eşti? Nu te văd... de ce nu eşti lângă mine. Unde suntem? Ce de lumini, woaaww culori, multe culori.. îmi place, dar pe mami nu o văd. Caro mă ţine în braţe, văd bine de aici, le văd pe buni, uite-i şi pe bunici, dar de ce se uită toţi aşa atent la mine. Ocsi şi Harry au în mână ceva luminiţă, oare pot să pun mânuţa, off, nu ajung. 
     Vine un nene cu o haină ciudată şi doar el vorbeşte şi are şi o carte în mână. Aham, cred că îmi va citi poveşti. Sunt cuminte, nu plâng deşi vreau la mami, ştiu că trebuie să mă comport ca un bărbat adevărat, îl văd pe tati, uite-ooo pe mammiiiii!!! Dar ce faceţi?? Alooo, cum adică mă dezbrăcaţi aici, nu vreau sunt mulţi oameni şi eu sunt ruşinos, de ce mă ia nenea în braţe?? Caro, Jeanina, mami,de ce nu mă luaţi de la el?? Oooooo, apăăă, apăăă ce bine, mai vreau, mai vreau, băiţăăăăăăăăă, ce bine a fost. Dar ştergeţi-mă repede că mi-e frig, vă rog. Jeanina vine şi îmi dă nişte haine, cred că sunt frumos că se uită cu aşa mare drag la mine. Ce bine mi-a prins băiţa asta, mami noi de ce nu avem acasă aşa piscină mare?  Te rog să îmi cumperi. Dar ce bine miros, ce cremă foloseşte oare nenea, chair îmi place. Dar ia stai aşa, e părul meu ce îmi faceţi? Mami, de ce îi laşi? 
        Iar mă ia nenea, şi mă plimbă prin toată camera asta mare. Mă tot ridică să văd mai bine luminiţele şi tablourile astea mari, îmi place de tine nenea, hai mai sus, mai sus, de ce se uită lumea aşa speriată oare?, când eu mă simt atât de bine, yuhuuu, tati vezi cum face nenea? Aşa să-mi faci şi tu!
Gata?? Off, începea să îmi placă. Dar totuşi de ce îi pupă toţi pe mami şi pe tati? Când eu am fost eroul principal, am stat cuminte, nu am plâns.
        Cred că mă pun să dorm un pic....şi vă mai povestesc mâine cum a fost la palat! 

miercuri, 10 mai 2017

Vrei un pont? Pun pariu că DA!

   De câte ori nu ne-am întâlnit cu sintagma „Vrei să-ţi vând un pont?”....
  Fie că este vorba despre călătorii, haine, pantofi, maşini, pontul este pont şi este mereu bine venit. Uneori îl primim gratis, alteori schimb la schimb cu alte ponturi, iar uneori când avem şi noi de câştigat în urma pontului primit, suntem dispuşi să achităm o sumă de bani.
   Dar sintagma „ Eu pun pariu că...”?? poate că unii dintre noi fără să ne dăm seama, folosim zilnic această frază, pun pariu că va ploua, pun pariu că nu îţi găseşti pantofii care îi cauţi, iar dacă cel cu care „punem” pariu este dispus uneori putem chiar câştiga.
     Aşa a luat naştere şi  ponturisipariuri.com, s-au gândit ei că dacă tot le ştiu pe toate, de ce să nu ofere şansa şi altor pasionaţi în ale sportului să afle de toate ce ţin de meciuri, scoruri, bilete.
    Conform descrierii din dex.ro, pontul este „dezvăluirea unui secret prin care persoana căreia i se dezvăluie secretul poate obţine un avantaj, în cazul acesta avantaj bănesc”
Prin pariuri se descrie „înţelegerea între 2 sau mai multe persoane care susţin lucruri contrare, iar cel care nu are dreptate este obligat să dea o compensaţie materială”.
  Cu o experinţă de 10 ani în domeniu, ponturisipariuri.com are cei mai experimentaţi membrii ai echipei cu o capacitate câştigătoare peste 70%.
  Vă oferă meciul zilei, bilete, meciuri argumentate, Live Non Stop şi concursuri.
   Pe pagina lor puteţi afla cele mai noi informaţii din lumea jocurilor de noroc, pariurilor şi totul despre sport.
Echipa ponturisipariuri.com vă oferă sfaturi, sugestii şi strategii de succes pentru a vă ajuta să deveniţi câştigători şi hai să recunoaştem drept, cine nu îşi doreşte să câştige?
Experţii ponturisipariuri.com recomandă 14 case de pariuri online.

Pentru a putea beneficia de cât mai multe ponturi şi pariuri, aveţi şansa să vă abonaţi, fiind disponibile 2 tipuri de abonament. Dacă sunteţi începător o puteţi lua uşurel cu un abonament pe o lună iar dacă aveţi chef de adrenalină direct pe 6 luni. 
Aveţi la dispoziţie 3 modalităţi pentru achitarea abonamentului selectat fie prin card, transfer bancar sau mandat poştal. Oricum aţi opta, în cazul în care întâmpinaţi dificultăţi puteţi apela cu încredere numărul de telefon 0757031986 sau să trimiteţi un email la adresa contact@ponturisipariuri.com
Pun pariu că vrei un pont bun! Aşa că nu mai sta pe gânduri! I-aţi pontul şi pariază! 

marți, 9 mai 2017

Căsătoria prin ochii bunicilor

Despre călătoria numită căsătorie, dar de data aceasta nu din prisma ofiţerului de stare civilă.


      Dacă îi ajută Dumnezeu şi îi ţine sănătoşi, în luna noiembrie a.c, bunicii mei celebrează 60 de ani de căsnicie. Bunicul are 85 şi bunica 77 de ani, sunt aer unul pentru celălalt. Nici nu îmi dau seama când au îmbătrânit aşa. Am crescut alături de ei şi acum locuim cu ei în curte. Îi văd zilnic şi îmi par neschimbaţi, mereu împreună, mereu unul lângă celălalt.
   Nu merg nici un pas separat, peste tot doar împreună, la medic, la magazin, în grădină. Aşa au trăit o viaţă întreagă, împreună. Au dus o viaţă nu tocmai uşoară sau lipsită de griji şi am impresia că acest lucru i-a unit. Lipsurile, grijile, problemele au fost pentru ei bara de sudură. Nu au avut ajutor când a trebuit să îşi crească copilul, nu au avut bone, femeie la făcut curat, bunica nu a stat 2 ani acasă, nu a făcut depresie după naştere, nu au existat atâtea informaţii şi totuşi au crescut un copil sănătos şi educat şi totuşi au ştiut să trăiască armonios. Au avut destule griji încât să fie mereu atenţi să fie uniţi, când se iveau probleme serioase, nu se uitau cum să fugă ci cum să rămână împreună. Au avut prieteni de familie, puţini dar cu care şi-n ziua de azi se întâlnesc. Nu au tânjit niciodată după lux, după averi necuvenite. Au dus mereu un trai decent.
        Nu au primit totul pe tavă şi acest lucru i-a învăţat să se bazeze unul pe celălalt. Au locuit ani mulţi în chirie, până au reuşit să îşi cumpere un apartament doar al lor, nu aveau maşină şi totuşi ajungeau peste tot la timp, nu aveau telefon sau alte minuni şi totuşi ştiau care sunt zilele importante din viaţa lor.
     Au trăit într-adevăr într-o altă lume, de multe ori îmi spune bunica " nu aş vrea să fiu tânără, acum". Am întrebat-o de ce? Când acum ai de toate. Da, mi- a răspuns aceasta este problema. Tinerii din ziua de azi nu mai apreciază nimic, totul le este dat, cuplurile  nu se mai zbat pentru nimic, la primul pas preferă să cedeze decât să lupte. Aruncă totul mult prea uşor, se plictisesc mult prea repede, nu îşi clădesc deloc viitorul împreună, la prima piedică preferă să plece decât să înfrunte. Şi mie îmi spune mereu " Femeia trebuie să ţină familia unită".
          Pe vremea lor nu era aşa. Erau şi atunci probleme, dar nu se gândeau să schimbe partenerul. Pentru ei era sfânt ceea ce au promis în faţa lui Dumnezeu, nu luau în batjocoră sentimentele celuilalt. Au trăit frumos, armonios cu multe, multe greutăţi. Nici nu îmi imaginez cum ar fi ei unul fără celălalt, cred că nici cum.
     Se uită şi acum unul la celălalt cu multă pasiune şi înţelegere. Nu i-am auzit niciodată să ridice tonul unul la celălalt, nu i-am auzit să îşi spună vorbe jignitoare, chiar dacă se mai enervează ei le trece repede. Au nişte ritualuri pe care la cuplurile din ziua de azi rar le vezi. Dimineaţa la prima oră îşi iau micul dejun împreună, bunica pregăteşte masa iar bunicul între timp hrăneşte animalele, apoi se pun la cafea, cu ziarul în mână dezbat toate subiectele din ziua respectivă, pe la ora 13:00 îşi iau prânzul după care se pun la o siestă scurtă, urmează o gustărică pe la 16:00 şi la 19:00 cina. Toate frumos, elegant doar împreună. Se ajută reciproc la toate treburile atât din casă cât şi din curte.
     Sunt un exemplu demn de urmat, doar că generaţia noastră nu mai pune accent pe astfel de valori sentimentale. Totul este pe repede înainte, până şi căsniciile. Mare păcat că a crescut atât de mult numărul divorţurilor.
       Mă bucur că noi avem un astfel de exemplu în familie!

luni, 8 mai 2017

De două ori Doamna Cozma

    La cât de mult mă iubeai m-ai luat de două ori de nevastă, în 2009 pe 24 mai în faţa ofiţerului de stare civilă şi în 2014 pe 17 mai în faţa lui Dumnezeu. 
Ce să mai, au trecut 8 ani, la bine şi la greu, la mult greu şi nu, nu vă imaginaţi crize de copii nebuni de gelozie sau apucături dinalea ca la tineretul din ziua de azi, vorbesc de zile grele, să ajungem  unde suntem acum. Am crescut şi evoluat împreună.
Sursă foto: Pinterest
      Nu a fost uşor, deloc, am ridicat tot ce avem din forţa noastră, am ajuns unde suntem prin propriile puteri şi Doamne cât de greu ne-a mai fost uneori. Am pierdut şi am câştigat în aceşti 8 ani, copil, bani, prietenii.         Am învăţat din fiecare lecţie de viaţă câte ceva. Am devenit mai maturi şi mai uniţi,  ne-au cizelat greutăţile pe care le-am primit de la viaţă, dar nu ne-am plâns niciodată nimănui, am ştiut ce avem de făcut şi le-am făcut cum am ştiut noi mai bine fără să ştie lumea din jur prin ce  trecem. Acum râdem când ne amintim cum am început noi, într-o cameră, fără baie, fără confortul cu care eram obişnuiţi. Am văzut ce-nseamnă să fii jos, de aceea cred că acum, oricum ar fi celălalt îl apreciem mult mai mult pentru că nici unul din noi nu a ales altă cale mai uşoară ci am înfruntat împreună acei ani.   
  Cozmiţă al meu, ne suportăm, ne iubim, ne ciondrănim de 8 ani, legal, mulţumesc că eşti cum eşti şi că eşti al meu, că încerci aşa cum ştii tu să mă susţii, că încerci aşa cum poţi tu să mă înţelegi. Nu sunt nici eu perfectă dar ştii că nu sunt o prefăcută :D.
Să ne dea bunul Dumnezeu încă mulţi ani împreună, să putem să realizăm tot ce ne dorim, să avem un Kevinuţ frumos şi deştept ca mamă-sa.
Cozmiţă al meu, îţi mulţumesc pentru toţi aceşti ani, buni, răi, grei cum au fost ei, datorită lor suntem acum aici, aşa cum suntem şi cred că acum suntem cea mai bună variantă a noastră !!! 

Salată de creveţi din pasiune

       " Passion" este proiectul meu de suflet. A luat naştere din dorinţa aprigă de a le arăta oamenilor, cât de importantă este ...