joi, 2 februarie 2017

" Nu există agonie mai mare decât aceea de a păstra în suflet o poveste nespusă" - Maya Angelou

" Nu există agonie mai mare decât aceea de a păstra în suflet o poveste nespusă" - Maya Angelou

          Tu de câte ori te gândeşti la povestea păstrată adânc în sufletul tău ?  
Oare câte poveşti ascund sufletele noastre ? Câţi avem curajul să ascultăm poveştile sufletului nostru ? 
Câte poveşti  rămân acolo stinse şi câte ies la iveală?  Câte poveşti au murit împreună cu sufletele plecate ? 
Fiecare poartă cu el mii de poveşti nespuse, mii de poveşti ţinute departe de ochii lumii. Poveşti din care ne hrănim în clipele  pline de durere, în clipele în care căutăm alinare. Poveşti care ne răscolesc cu fiecare gând, poveşti care ne creeză unele agonii, altele extaz. Fiecare dintre noi îşi poartă poveştile sufletului cu răbdare, cu tăcere, cu durere.
    Poveşti de viaţă nespuse,  poveşti care ne fac să fim uneori mai tari, alteori mai slabi, uneori mai reci, alteori mai îngăduitori.
 Trebuie să ne purtăm poveştile , să avem grijă de ele, să ni le respectăm şi în acelaşi timp să respectăm povestea nespusă a celor de lângă noi, pentru că, fiecare îşi poartă povestea ....

luni, 30 ianuarie 2017

Totul Despre Laparoscopie

Acum când a trecut deja o vreme bună, pot să vorbesc zâmbind şi deschis despre emoţiile primei spitalizări. O fac pentru că ştiu că ajută şi pe mine m-a ajutat foarte mult să citesc blogurile altor persoane cu privire la ce mă aşteaptă.
      După ce am stabilit cu d-nul doctor, data intervenţiei, când fibromul uterin era de 4 cm, a început panica adevărată. Cu o săptămână înainte de intervenţie, trebuia să mă prezint la anesteziologie pentru investigaţii. Drumul şi emoţiile şi-au pus amprenta bine pe starea mea de spirit, tensiunea 130/90, pulsul 120. Mi s-a recoltat sânge, am fost întrebată dacă mă ştiu cu reacţii adverse la vreun medicament, a trebuit să semnez că, da am luat la cunoştinţă toate riscurile. Într-adevăr le-am luat, îmi era o frică, credeam că voi rămâne acolo pe masa de operaţie.
  A sosit ziua internării. Dimineaţa am avut voie să mănânc un sandwich, pe la ora 15:00 am fost chemate să ni se facă din nou ecografie, fibromul uterin era de 6,9 cm !!! Medicul mi-a spus riscurile acestei operaţii, fiind foarte mare fibromul  oricând ar fi putut să treacă într-o operaţie clasică, adică tăietură pe burtă ! Slavă Domnului nu a trebuit! Aşa că s-a procedat la o intervenţie laparoscopică, 3 tăieturi sub burtă  şi una prin buric.
     După ecografie a urmat ....partea cea mai neplacută....să îi spun frumos, o mică spălătură prin partea dorsală. Senzația de după este ..  de necontrolat :D . Gata.. eram pregătită, seara 2 bobiţe magice  şi deja e 7 dimineaţa. Suntem rugate să ne pregătim, pentru că urmează. A trebuit să îmi scot toate bijuteriile, la unghiile false renunţasem înainte de internare, am primit o pijama specială, adică un capot care în față se lega în 2 locuri.... ....
   Am mai primit 2 bobiţe magice, a venit un medic tinerel să ne pună nişte branule, eu am cerut roz :D :), m-au conectat la perfuzie şiiii, doar frânturi, simt cum îmi umblă cineva pe la picioare, îmi punea tanti sonda, intră un domn aud parcă numele meu, îl văd pe Andrei pe hol ...- Pot să îl pup? - Da sigur , şi deja eram în lift....lift??? am claustrofobie omule unde mă duci... ce conta, oricum eram high.. ajung pe un hol, şiii dintr-o dată luminile acelea, ştiţi voi mari ca în filme. Mi se spune să nu îmi fac griji.. auzi cum nu, când tocmai sunt legată de mână şi pe picioare mi se pune ceva zici că două cizme de cauciuc reci, foarte reci şi negre. O doamnă cu ochelari mari, mari, cu siguranţă nu erau aşa mari,dar bobiţele acelea magice aveau un efect, am cerut şi pentru acasă dar nu mi-au dat :)), mă întreabă ce ocupaţie am... ofiţer de .......şi masca deja e pe faţa mea. Visez atât de frumos- înaintea operației colegii mi-au trimis poze cu ei în semn de încurajare, așa că visul meu se referă la cununarea lor, nici unul nu mi-a scăpat :)))) - Beatrix, Beatrix parcă îmi aud numele ......şi uite-l din nou pe Andrei şi soţul colegei de cameră pe hol, le fac semn că e ok, îi văd cum zâmbesc şiii somn. Două ore a durat operaţia iar fibromul a avut 1 kilogram.
      Mă trezesc din când în când, deja şi colega e în salon  doarme şi ea, cea de a treia colegă, care se internase dimineaţa ne veghea. Încep să înţeleg că e gata, dar ce atârnă aici? Sondă, ioi cum a ajuns asta aici? Ce cablu mai e şi asta? Ce roşuu, sângele meu.... şii iar somn.
Deschid din nou ochii, Andrei stă lângă mine , încerc să îmi ridic capul, săracul nu a stat la locul potrivit. Asta e.. mi-a iertat mica gafă :)) somn din nou. Deschid ochii şi îmi caut telefonul, o sun pe mami şi o rog să îmi cumpere telemea de la piaţă :)) în clipa următoare se deschide uşa şi mamiiiiiiiii, asistenta se uită mirată, nu înţelege ce se-ntâmplă când pentru ea era ceva firesc ca părinţii să fie lângă copilul lor în asemenea situaţii, în ziua externării îmi spunea că nu va uita niciodată reacţia mea de copil sincer, colega de cameră îi spune că sunt venită de departe şi nu ştiam că ai mei vor veni. Schimbăm două, trei fraze, nu îmi amintesc despre ce şi din nou somn. Simt că cineva mă prinde de mână din când în când, era domnul doctor venea să mă verifice iar asistenta îmi tot lua tensiunea.
     Seara mă trezesc şi eu la viaţă, fresh cum s-ar spune. A trecut ! M-am trezit ! Sunt vie ! Asta contează, durerea va trece. Ştiam totul despre intervenţie aşa că nu am fost şocată când asistenta ne povestea procedeul de eliminare a gazelor,   pentru că burta este umflată cu gaze înainte de intervenţie Ies singură la duș și mă întreb oare cine a făcut paturile atât de înalte. A doua zi aflu de la colega de cameră ce reacţii am avut după bobiţele magice, că nu am vrut să-l las pe domnul care ne ducea   să îmi pună casca aceea pe cap, că îi spuneam într-una de lift. A doua zi am scăpat şi de sondă şi de tubul de drenaj. A avut vreo 3 zile durere în umărul stâng tot de la gazul introdus, am fost balonată cam o săptămână.  A fost o experienţă plăcută, datorită cadrelor medicale, datorită sistemului medical în care am nimerit aaaa şi nu, nu am fost  la spital privat ci la unul de stat ! Miercuri am fost operată, vineri externată și luni ne-am întors pentru scoaterea firelor, doar din buric, restul au fost dinacelea care se topesc. Am primit injecții anticoagulante în burtă, pentru acasă și picături pentru retragerea uterului. La șase săptămâni ne-am întors pentru control și rezultatul biopsesiei. Totul a fost în favoarea mea.
Voi fi recunoscătoare  toată viaţa mea, oamenilor minunaţi pe care Doamne Doamne i-a adus în viaţa mea, care m-au ajutat necondiţionat şi fără a aştepta ceva în schimb !!



Salată de creveţi din pasiune

       " Passion" este proiectul meu de suflet. A luat naştere din dorinţa aprigă de a le arăta oamenilor, cât de importantă este ...