Personalizare în stil elegant

   Recunosc, îmi place să personalizez totul. Absolut totul! Îmi place să îmi las amprenta pe tot ce fac, considerând că în momentul acela îmi las şi o parte din suflet în fiecare lucru.
   În curtea şcolii generale, era un anticariat mic în care îmi placea să îmi pierd orele (a se citi minutele) până când ajungeau ai mei după mine. Mama îmi cumpăra mereu câte o carte. Îmi plăcea atât de mult faptul că fiecare carte veche purta pe prima pagină, o ştampilă cu numele fostului proprietar al cărţii. Cu mintea mea de copil îmi imaginam oamenii aceia drept regi, împăraţi, oameni de ştiinţă, că doar nu orice îşi permitea să aibă o ştampilă proprie, îmi imaginam ce biblioteci imense aveau ei acasă, cât o cameră, unde aveau mii de cărţi, îmi şi închipuiam cum stăteau la mesele lor din lemn masiv, într-un fotoliu de piele, având pe masă o tuşieră şi îşi marcau cărţile personale.
  Eu îmi scriam frumos caligrafic numele pe prima pagină, cum vedeam în cărţile cumpărate, uneori desenam şi câte un chenar în jurul numelui, să pară o ştampilă autentică. Mi-a fost nu o dată de folos, când îmi împrumutam cărţile şi unii uitau să mi le aducă înapoi.
  Mama era gestionară la o fabrică şi din când în când mă ducea cu ea la lucru. Îmi luam un caieţel şi îmi imaginam că sunt directoarea fabricii şi trebuie să ştampilez facturi, cel puţin 100 de ştampile ajungeau pe coala de hârtie, iar eu eram atât de mândră de sunetul ştampilei, mama nu, că îi terminam tuşul.
  Acu am crescut şi am şi eu parafa mea....adică nu chiar a mea.... adică este cu numele meu, dar reprezintă funcţia pe care o îndeplinesc. Până şi acum mi se pare fascinant faptul că peste 100 de ani, numele meu va rămâne ştampilat pe acele acte, chiar dacă uneori nu este aşa plăcut să întocmeşti respectivele acte de stare civilă.
  În ziua de azi este foarte practic să foloseşti o ştampilă, mai nou şi în cluburi intri doar dacă primeşti pe mână o ştampilă, unele cu nişte tuşuri de te rogi a doua zi să treacă, că altmiteri toată lumea va şti unde ai fost aseară.
 Folosirea ştampilei uşurează  munca de birou. Am observat că se foloseşte ştampilă şi în momentul în care îţi faci o programare sau predai nişte acte, la unele instituţii primeşti înscris pe document cu ajutorul unei datiere,  data, luna şi anul în care ţi-au fost preluate actele.
  Când ai de ştampilat ”conform cu originalul” peste 10.000 de pagini, ai ce munci, dar noroc că nu trebuie să scrii pe fiecare pagină în parte! Mie îmi uşurează foarte mult munca, orice menţiune de aplicat pe vreun act îl realizez cu ştampila corespunzătoare.
  Dar dacă aş putea, mi-aş face o ştampilă şi pentru familia mea şi aş ştampila cărţile din biblioteca noastră. Să se ştie că ne-au aparţinut!
Şi... la fel aş proceda şi în cazul pozelor. Ador să mă uit la pozele vechi din cutia de bomboane îngălbenită a bunicii. Sunt poze vechi de mai bine de 60-70 de ani. Când eram mică mereu o întrebam pe bunica, cine sunt cei din poză, până când s-a cam săturat să îmi tot povestească şi am observat că a notat uşor cu un creion pe spatele fiecărei poze cine sunt cei din poză. Acum probabil că i-ar mai scăpa şi ei, datorită vârstei, dar aşa, dacă am avea o ştampilă, ne-am putea lăsa numele pe spatele pozelor, iar nepoţii şi strănepoţii noştri nu vor mai avea de căutat. Vor şti că în poză e familia Cozma.
Îmi imaginez o ştampilă rotundă şi cu caractere de genul scris frumos şi elegant COZMA B & A . 
  Când rostim cuvântul ştampilă, ne gândim automat la ceva oficial, la un act, la o firmă. Omul de rând nici nu se gândeşte să se folosească de aşa ceva, îşi închipuie că doar o firmă poate să se folosească de acel instrument, care pe vremuri era format dintr-un mâner de lemn, pe care era prins un cauciuc şi cu ajutorul unei tuşiere, în care se punea de obicei tuş negru, se ştampilau actele care erau importante. Între timp şi ştampila a evoluat, căpătând azi diverse forme şi fiind utilizat şi în alte domenii.
    Colop este cea mai mare firmă de distribuţie în domeniul ştampilelor în România cu o experienţă de peste 15 ani. Toate ştampilele Colop, sunt fabricate în Austria şi Cehia, fiind lideri în ceea ce priveşte protecţia mediului folosind ştampile cu amprentă de carbon neutră şi produse ecologice cum ar fi ştampilele din plastic reciclat şi ştampile realizate din materiale inovatoare biopolimeri biodegradabili.

   Colop, oferă soluţii complete pentru marcare individuală astfel încât fiecare ştampilă să fie unică în felul ei. Lumea ştampilelor e atât de vastă, încât fiecare persoană, fie juridică, fie fizică şi-ar găsi ştampila perfectă personalităţii sale.
   O şi văd în faţa ochilor, pe bunica cu o datieră pregătită pentru sezonul murăturilor şi gemurilor, cu siguranţă nu s-ar mai pune problema -"oare de când sunt castraveţii??".
   Dacă stăm să ne gândim că până şi carnea, ouăle şi brânza sunt ştampilate, tuşurile folosite sunt pe bază de apă, astfel încât să nu pună sănătatea în pericol, dar să ne avertizez despre data expirării.
   Ştampila este cea mai rapidă, ieftină şi uşoară metodă de personalizare ar fi păcat să nu ne folosim de ....o ștampilă!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017!