Jurnal de dezamăgiri ...

    De mici suntem obişnuiţi cu dezamăgirile. Suntem dezamăgiţi când aflăm că nu există Moş Crăciun şi Iepuraşul de Paşti, suntem dezamăgiţi de notele primite, când considerăm că suntem nedreptăţiţi doar pentru că purtăm un altfel de nume.
   Apoi vin dezamăgirile în dragoste, dar parcă nici una nu doare atât de tare ca şi dezamăgirile care vin din partea oamenilor pe care îi considerăm apropiaţi. Sunt oameni care în momentul în care îşi ating scopul, ne dau la o parte. Sunt oameni care în momentul în care li se o oferă o prietenie mai "strălucitoare" ne dau la o parte. Sunt oameni care în momentul în care ne spunem părerea sinceră despre un lucru, ne dau la o parte. Sunt oameni care în momentul în care nu suntem de acord cu ceea ce ei spun, ne dau la o parte. Iar lista ar putea continua, cred că fiecare cititor ar putea adăuga câte o categorie. Din păcate trăim în era în care nu reparăm nimic, ci aruncăm totul. Este mult mai simplu, să arunci, să dai la o parte, decât să vorbeşti, să asculţi să repari, să accepţi.
    Mi se pare cel mai josnic lucru, să înlături pe cineva din viaţa ta, persoană care a fost bună la un moment dat, era un exemplu pentru tine, îi urmăreai evoluţia, îi cereai sfaturi, îl considerai apropiat, doar pentru că la orizont a apărut un alt om, cu alte idei, alte perspective, alte evoluţii. Atâta vreme cât un om îşi deschide sufletul în faţa noastră, ar trebui să îi respectăm această alegere, să nu-l dăm la o parte, iar în momentul în care totuşi alegem să ne depărtăm de el, să îi respectăm cât de cât intimitatea, asta dacă nu putem în totalitate! Să nu îi divulgăm cele mai sfinte secrete, să nu îl denigrăm. Este oare atâta de greu?
   Oricum ar fi, aceste dezamăgiri ne maturizează, ne fac să ne reevaluăm viaţa, ne ajută să putem stabili o ordine a ceea ce contează cu adevărat, să acceptăm situaţia creată. Cuvântul magic -acceptare!
Să aveţi o zi frumoasă, să zâmbiţi şi staţi departe de cei care nu vă ajută să urcaţi pe scara vieţii!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tu cum îți alegi mobilierul?

Colțul meu de rai devenit realitate

Aventuri spre necunoscut în ritm cunoscut