Aventurile Motanului Tomas Partea I

Într-o căsuţă cochetă aflată  la marginea oraşului Paris,  locuia familia Benton.
      Doamna şi domnul Benton s-au mutat din agitaţia cotidiană, pentru a se putea bucura de liniştea oferită de căsuţa aflată într-un cartier modest, care semăna mai mult cu un sat mic.
       Oamenii de aici se ocupau cu drag de grădinile lor, care la rândul lor le ofereau stăpânilor şi trecătorilor o privelişte splendidă cu culori diafane. Fiecare casă avea o grădină şi fiecare grădină avea flori multe, iar florile formau un adevărat covor de culori cu miresme îmbătătoare.
       Familia Benton, locuia într-o casă frumoasă, cu geamuri mari cu obloane albe. Casa era pe un nivel dar avea şi mansardă, special aşa a dorit doamna Benton să cumpere casa pentru a amenaja perfect camera pentru viitorul ei nepoţel. Casa avea o gospodărie mare cu multe animale.
     Doamna Benton se ocupa de grădina ei cu flori multicolore, iar domnul Benton de curtea din spatele casei. Acolo locuiau animalele familiei.
  Căţeluşa Lin, avea 1 an. Era o căţeluşă tare frumoasă cu o blană deasă colorată, cu nişte ochi negrii ca două mărgele. Era tare jucăuşă şi poznaşă. Căsuţa ei  era proaspăt revonată şi a primit drept cadou o tăbliţă mare pe care stătea scris numele ei, să ştie cu toţii că ea este şefa aici.
  Căţelul Buk , era tare bătrân, într-o dimineaţă când doamna Benton se pregătea de ritualul ei zilnic de a merge după lapte,  l-a găsit în faţa porţii şi l-a lăsat înăuntru să-i dea un pic de mâncare şi de atunci nu a mai plecat de la ea. Era un câine tare iubăreţ şi ascultător. El stătea mai mult prin curtea din faţă pentru că i-a promis stăpânei că nu se va atinge de florile ei, doar să rămână în curtea din faţă să vadă tot ce se petrece pe stradă, dar mai ales în faţa porţii.
   Purcelul Luke, cu pielea lui rozulie, avea vreo 10 săptămâni, el alerga zilnic sperând că va mai slăbi puţin, căci s-a săturat de vrăbiuţele răutăcioase care zilnic îi furau mâncarea, spunându-i că el oricum este plinuţ.
   Doamna Benton avea şi 4 pisici. 3 motani Pik, Tomas şi Tuk şi domnişoara Pia. Cei patru locuiau într-o cămăruţă, dar doamna Benton le lasă să stea în casă până seara târziu. Erau nişte pisici alintate, iar ele ştiau foarte bine să profite de acest lucru.
  Motanul Pik, cel mai bătrân, avea blăniţă gri cu nişte dungi negre perfect aşezate formând fel de fel de linii. El avea ritualul său, dimineaţa la ora 7, apărea la uşa bucătăriei şi aştepta să i se deschidă uşa. Intra ţanţoş, se aşeza tacticos asupra bolului cu lăptic şiiiii până la ultima picătură lingea tot. Apoi, intra în cameră (îşi deschidea singur uşa, apăsând cu capul) , îl saluta pe domnul Benton, care se pregătea să iasă, şi se urca în pat, unde dormea până seara târziu, sau până auzea zgomotul cuţitelor, când ştia că urmează să primească ceva extraordinar de delicios.
      Motanul Tomas, avea un an. El era alb, cu ochii mari şi verzi, doar coada îi era gri. El şi fratele lui Tuk, erau doi poznaşi în adevăratul sens al cuvântului. Tuk era mai mic cu 6 luni. Blăniţa lui semăna perfect cu blăniţa motanului Pik.
 Cei doi fraţi, dormeau doar împreună, mâncau şi se jucau doar împreună.  Tomas îl învăţa pe Tuk cum să se urce în copaci, pe acoperişul casei, dar mai ales cum să-l enerveze pe bătrânul câine Buk.
  Domnişoara Pia, era o pisicuţă finuţă şi alintată. Mama celor doi fraţi poznaşi, îşi făcea mereu griji când cei doi nu apăreau la timp acasă. Ea stătea mai mult pe acasă, lipsea rar, vara stătea la umbra nucului bătrân, iar iarna doar la gura sobei.
 Doamna Benton îşi iubea pisicile nespus de mult, iar ele la rândul lor, o adorau. Tomas însă asculta doar de domnul Benton.
 Într-o zi de mai, domnul Benton urma să meargă în oraş la spital pentru o operaţie. O săptămână cât a fost domnul Benton plecat de acasă, Tomas nu a intrat deloc în casă. Iar în ziua în care a venit, Tomas a dormit toată ziulica lângă el şi nu a lăsat pe nimeni să se aşeze pe patul domnului Benton.
 Tomas şi Tuk se jucau zilnic în grădina cu flori şi într-o zi au uitat de cele promise doamnei Benton, cum că nu se vor atinge niciodată de florile ei, şiii... au rănit o zambilă. Nepăsători au fugit mai departe.  Zambila a început să plângă şi să îi spună lui Tomas :
-  Mi-ai rupt cea mai frumoasă floare, şi doamna Benton va fi foarte supărată pe tine. Eram pregătită pentru nepoţelul doamnei Benton care va ajunge zilele acestea, când o va lăsa domnişoara barză.
-         Ce pot face ?! întrebă Tomas speriat.
-         Poi, există un praf miraculos, care mă poate ajuta, dar se află dincolo de pădurice.
-         De pădurice ?! , întrebă Tomas tremurând.
-         Da , acolo este păzit în palatul Zânei Albastre.
-         Zâna Albastră ?! tremură şi mai tare Tomas.
Ştia că dacă va afla doamna Benton de cele întâmplate va fi foarte dezamăgită, iar domnul Benton, care îi povestea zilnic despre cât de mult o aşteaptă pe domnişoara barză, va fi supărat. 
  Tomas îşi puse nişte merinde pentru drum, îl puse pe Tuk să îi promită că nu va spune nimănui secretul lor şi porni hotărât spre pădurice.
Arhiva personală

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tu cum îți alegi mobilierul?

Colțul meu de rai devenit realitate

Aventuri spre necunoscut în ritm cunoscut