Jurnal de Matei - Botezul

...Botezul meu, să vă povestesc cum am văzut eu totul...
- Prima parte - Pregătirile şi Biserica-

        Bună, sunt Matei-Şerban, da da Şerban, nu Ştefan.
   M-am născut la data 23.02.2017 şi azi 06.05.2017 am devenit creştin, aşa mi-a spus mami.
   A fost o aventură ziua de azi, păcat că a trecut atât de repede. Vă povestesc de-ndată.
Poi să-ncep cu-nceputul. M-am trezit dimineaţa ca de obicei în pătuţul meu iubit, Mickey mă supraveghea atent dar mi s-a părut ceva tare ciudat, nu îmi auzeam prietenele prin casă. Am strigat un pic după ele, dar nu au venit..hmmm.. mami le duce la bunici doar când avem ceva important de făcut. Oare azi unde mă duce iar? Dar stai aşa....unde e mami? Tati??? 
     E cam devreme, Dia, tu ce cauţi aici??? Ai dormit oare aici, nu prea ţin minte să te fi văzut azi noapte. Hmm..dar uittee, se deschide uşa şiiii apare mami, ce păr frumos are, nu am mai văzut-o aşa aranjată. Hopaa deja mergem undeva, la bunica văd că duce drumul, uite-le pe prietenele mele, aici erau, iubitele ce mă bucur să văd, povestim imediat doar să văd ce se-ntâmplă în casă. 
      Mami se pune în scaun, mătuşica îi tot face ceva la faţă nu văd prea bine, staţi aşa să urlu un pic, bun... m-au adus mai aproape, acum văd... oooo mami cât eşti de frumoasă! Cea mai frumoasă mămică, stai să îţi bag un zâmbet să te topeşti toată, aşaaa, dar nu apuc bine să te emoţionez că iar plecăm, de data asta acasă. Îmi primesc prânzul şi mă fură somnul. Upsiii iar mă trezeşte mami, dar deja e şi tati aici, ce se-nvârt oare aşa agitaţi, tati are ceva cremă albă pe faţă, mami fuge după el cu ceva haine, apoi fuge înapoi în cameră caută în dulap, o văd nervoasă că nu găseşte ceva, unde se pregătesc oare? Mă ridică şi pe mine din pat şi ce să vezi, nu suntem singuri.  Avem musafiri, mami aud că îmi spune că au venit naşii, ce or mai fi oare naşii? Eu îi cunosc pe musafiri dar pe nume.. aha! ştiu aşa se zice când cineva este frumos îmbrăcat, cred. Uite-o pe Tasi, ce rochiţă frumoasă are, şi Caro e elegantă, Jeanina ce burtică frumoasă ai, schimb 2-3 vorbe cu domnişoara din burtică, îmi spune că e bine şi că aşteaptă să mă vadă când deja sunt pus în scoică şi într-o agitaţie mare pornim undeva. Drumul îmi pare cunoscut, iar mergem la bunica?!
            Aici nu e casa bunicilor, ce de lume, se miră toţi când mă văd, vor să mă ia în braţe, îmi vorbesc de parcă m-ar cunoaşte, mamiii, mammiiiii ce se-ntâmplă? Unde eşti? Nu te văd... de ce nu eşti lângă mine. Unde suntem? Ce de lumini, woaaww culori, multe culori.. îmi place, dar pe mami nu o văd. Caro mă ţine în braţe, văd bine de aici, le văd pe buni, uite-i şi pe bunici, dar de ce se uită toţi aşa atent la mine. Ocsi şi Harry au în mână ceva luminiţă, oare pot să pun mânuţa, off, nu ajung. 
     Vine un nene cu o haină ciudată şi doar el vorbeşte şi are şi o carte în mână. Aham, cred că îmi va citi poveşti. Sunt cuminte, nu plâng deşi vreau la mami, ştiu că trebuie să mă comport ca un bărbat adevărat, îl văd pe tati, uite-ooo pe mammiiiii!!! Dar ce faceţi?? Alooo, cum adică mă dezbrăcaţi aici, nu vreau sunt mulţi oameni şi eu sunt ruşinos, de ce mă ia nenea în braţe?? Caro, Jeanina, mami,de ce nu mă luaţi de la el?? Oooooo, apăăă, apăăă ce bine, mai vreau, mai vreau, băiţăăăăăăăăă, ce bine a fost. Dar ştergeţi-mă repede că mi-e frig, vă rog. Jeanina vine şi îmi dă nişte haine, cred că sunt frumos că se uită cu aşa mare drag la mine. Ce bine mi-a prins băiţa asta, mami noi de ce nu avem acasă aşa piscină mare?  Te rog să îmi cumperi. Dar ce bine miros, ce cremă foloseşte oare nenea, chair îmi place. Dar ia stai aşa, e părul meu ce îmi faceţi? Mami, de ce îi laşi? 
        Iar mă ia nenea, şi mă plimbă prin toată camera asta mare. Mă tot ridică să văd mai bine luminiţele şi tablourile astea mari, îmi place de tine nenea, hai mai sus, mai sus, de ce se uită lumea aşa speriată oare?, când eu mă simt atât de bine, yuhuuu, tati vezi cum face nenea? Aşa să-mi faci şi tu!
Gata?? Off, începea să îmi placă. Dar totuşi de ce îi pupă toţi pe mami şi pe tati? Când eu am fost eroul principal, am stat cuminte, nu am plâns.
        Cred că mă pun să dorm un pic....şi vă mai povestesc mâine cum a fost la palat! 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tu cum îți alegi mobilierul?

Colțul meu de rai devenit realitate

Aventuri spre necunoscut în ritm cunoscut