Evadare din zona de confort
O dată ce ți-ai părăsit zona de confort, niciodată nu vei mai fi același om !
Mă simt atât de liniștită, împlinită dar mai ales împăcată. Recunosc sus și tare că puțin sunt supărată pe mine, pentru că m-am ținut atâția ani captivă într-o lume care consideram că mă face fericită și împlinită. Citeam mereu, despre lucrurile bune și frumoase care cresc și se dezvoltă, dincolo de zona de confort. Schimbările din ultimul timp, m-au făcut să dărâm zidurile atent ridicate, fără să-mi dau seama. Stau acum pe cealaltă parte și privesc ce am avut acolo și mă minunez de mine, de tot ce am crezut eu că este ”traiul cel bun și perfect” era defapt o luptă monotonă, într-o societate sumbră cu niște oameni care probabil niciodată nu mă vor înțelege. De aici de unde sunt, nici nu îmi mai doresc să fiu înțeleasă de ei. Am ieșit, mi-am deschis aripile, sunt pregătită pentru orizonturi noi, nu mă limitez la ceva ce nu mă satisface pe deplin. Simt că am puterea de a reuși, dacă am reușit să sparg zidurile în care am stat închisă ani la rând, construind un viitor care nu îmi aparține. O problemă de sănătate și aici nu mă refer la o banala răceală, îți poate schimba toată perceperea asupra vieții, dacă o condimentezi cu un stil nou de viață, cu sport care îți va da energie, evadarea este garantată. Nu avem curajul să facem ceva , ne temem de fiecare provocare, preferărm să refuzăm oportunități care poate nu se vor mai ivi, doar din cauză că ne este frică, ne temem de necunoscut, de refuz, de eșec. Contează mult prea mult ce va spune societate dacă vom eșua, contează părerea societății mai mult decât propriul vis, nu facem nici un pas până nu ne asigurăm că nu vom da greș. Astea toate până respirăm o singură dată din aerul de dincolo de zona de confort. Atunci renaștem, atunci devenim defapt ceea ce ne-am dorit mereu să fim.
Tu când ți-ai părăsit zona de confort?
Mă simt atât de liniștită, împlinită dar mai ales împăcată. Recunosc sus și tare că puțin sunt supărată pe mine, pentru că m-am ținut atâția ani captivă într-o lume care consideram că mă face fericită și împlinită. Citeam mereu, despre lucrurile bune și frumoase care cresc și se dezvoltă, dincolo de zona de confort. Schimbările din ultimul timp, m-au făcut să dărâm zidurile atent ridicate, fără să-mi dau seama. Stau acum pe cealaltă parte și privesc ce am avut acolo și mă minunez de mine, de tot ce am crezut eu că este ”traiul cel bun și perfect” era defapt o luptă monotonă, într-o societate sumbră cu niște oameni care probabil niciodată nu mă vor înțelege. De aici de unde sunt, nici nu îmi mai doresc să fiu înțeleasă de ei. Am ieșit, mi-am deschis aripile, sunt pregătită pentru orizonturi noi, nu mă limitez la ceva ce nu mă satisface pe deplin. Simt că am puterea de a reuși, dacă am reușit să sparg zidurile în care am stat închisă ani la rând, construind un viitor care nu îmi aparține. O problemă de sănătate și aici nu mă refer la o banala răceală, îți poate schimba toată perceperea asupra vieții, dacă o condimentezi cu un stil nou de viață, cu sport care îți va da energie, evadarea este garantată. Nu avem curajul să facem ceva , ne temem de fiecare provocare, preferărm să refuzăm oportunități care poate nu se vor mai ivi, doar din cauză că ne este frică, ne temem de necunoscut, de refuz, de eșec. Contează mult prea mult ce va spune societate dacă vom eșua, contează părerea societății mai mult decât propriul vis, nu facem nici un pas până nu ne asigurăm că nu vom da greș. Astea toate până respirăm o singură dată din aerul de dincolo de zona de confort. Atunci renaștem, atunci devenim defapt ceea ce ne-am dorit mereu să fim.
Tu când ți-ai părăsit zona de confort?
Comentarii
Trimiteți un comentariu