miercuri, 14 decembrie 2016

Cum mi-a schimbat sportul viaţa

        Trebuie să menţionez de la început că niciodată nu mi-a plăcut mişcarea, nu am fost foarte activă la orele de sport, nici pe bicicletă nu mă ştiu da, despre role sau alte minuni nici nu vorbesc. Pe când majoritatea colegilor alegeau, ca opţiune la BAC sportul eu am preferat istoria. Am primit o bicicletă de cameră de la Andrei, dupa 3 luni era cel mai veritabil suport pentru umeraşe.
        Când medicul mi-a spus că ar fi indicat să slăbesc înainte de operaţie, soţul meu m-a înscris la sport, aşa am ajuns pe mâinile domnului antrenor Adrian Bogoșel.
      Am început în februarie 2016, cu un chef de nedescris. Nu aveam putere, nu aveam stare de spirit pentru aşa ceva, însă ştiam că trebuie să o fac pentru mine. Am început un program de 3-4 ori pe săptămână, câte  o oră. Orele treceau al naibii de greu. Uneori din cauza tratamentelor hormonale, eram pe marginea prăpastiei , mă apuca plânsul la orice ton mari ridicat din partea antrenorului. Ştiam că este spre binele meu, dar îmi era atât de greu. După 3 luni rezultatul a fost incredibil -10 kilograme. Rezistam să merg 2km pe jos fără să mă opresc la jumătatea drumului pentru a lua o gură de aer.
       În seara operaţiei a trebuit să mă ridic singură, fără ajutor. Asistenta mi-a spus clar, că nu îmi dă multe şanse, pentru că eu am avut cea mai grea operaţie din sală. Am uimit-o. Am avut putere în mâini să mă ridic, pentru că puteam să mă sprijin doar în coate, nu aveam voie şi nici nu puteam să îmi forţez abdomenul , am avut putere să ies singură la duş, pentru că, pe lângă faptul că am prins putere fizică în cele 3 luni, am căpătat şi o imensă încredere psihică. Am ştiut ce vreau, am ştiut că doar de mine depinde când spun că nu mai pot. Am ştiut că rezist mult mai mult decât credeam eu.Recuperarea a fost destul de uşoară pentru că deşi aveam dureri nu mă lăsam, mergeam, mă plimbam , trăgeam de mine.
        3 luni de zile am luat pauză pentru a fi sigură că îmi revin şi în septembrie am început din nou, mult mai intens, mult mai greu. M-a uimit corpul meu. Am început să descopăr că am muşchi :D care încep să se vadă :D cum îmi spun colegele " ce ţapănă eşti la picioare" . Dincolo de aspectele exterioare, cea mai mare schimbare s-a produs în interior. Nu mă simt obosită, am chef de viaţă, eman o energie pozitivă care o remarcă până şi cei care mă văd o dată la 2 luni. Pot să stau pe tocuri de 12cm toată ziua, fără să simt că mi se rupe spatele, pot să mă plimb prin magazine pe tocuri, fără să mă simt obosită. Pot să fac curat în toată casa , iar la sfărşitul zilei încă sunt aptă. Perioada delicată a lunii, abia că o simt. Nu mai am dureri de spate , nu mai am stări de nelinişte accentuată, totul s-a schimbat. Am început să am încredere în mine, să fiu sigură pe mine, mi-a crescut ambiţia, sunt mult mai sigură de mine şi de alegerile făcute. Acum ştiu că pot mai mult.
         La 31 de ani am văzut prima dată cum arată o sală de sport, am ţinut prima dată în mână o ganteră, discuri de 15 kilograme. Niciodată nu m-aş fi văzut în stare să fac genuflexiuni cu greutăţi, să sar pe cubul meu preferat, să alerg 20-30 de minute pe bandă, la viteze horror. Să rezist , să fac şi să îmi doresc să progresez. Eu spun că sunt pe drumul cel bun, datorită antrenorului, înzestrat cu răbdare :D . nu sunt un caz tocmai uşor dar a reuşit să mă motiveze că pot şi că sunt în stare.
        Eu sunt mai mult decât încântată de rezultatele obţinute , şi îmi doresc să pot , de acu înainte încă mult timp să am grijă de mine şi de corpul meu.

Despre mine .. la un alt nivel

Sursă foto : Pinterest      Bine te-am regăsit, azi am ales să vorbesc un pic despre mine, dar nu din perspectivele pe care probabil le...