marți, 25 octombrie 2016






                              Despre .....cum am reuşit EU

După publicarea confesiunilor mele, (încă nu le pot numi articole J) tot mai multă lume, mă întreba cum am reuşit. Majoritatea prietenilor de pe renumita reţea de socializare, sunt foşti colegi din generală, liceu, diverse locuri de muncă. Fiecare mă cunoştea un pic mai „grăsuţă” şi acum am citit cu mare drag, complimentele şi susţinerile lor.
Cele mai multe întrebări au fost – cum ai făcut? – Şi eu vreau, dar nu pot.
În primul rând aş dori să vă spun, şi eu am familie (chiar dacă suntem doar doi), un serviciu şi dincolo de aceste două aspecte importante, am şi eu doza aceea maree mareee de lene. Adicăăăă, am avut-o ! M-am lăsat de ea, după ce am văzut că nu avem aceleaşi perspective de viitor !
Da, sunt conştientă că mă veţi ataca multe, că eu nu ştiu cum e .. pentru că eu am timp, nu am copil, îmi permint financiar (nu, nu le-am ghicit eu , chiar le-am auzit), STOP !!!!!!
Eu nu am reuşit pentru alţii , ci pentru mine !
Chiar dacă nu am copil, trebuie să îi gătesc soţului, şi noi avem zile de naştere, sărbători, diverse ocazii în care avem musafiri, sau suntem musafiri. Asta nu înseamnă că eu sunt obligată să mănânc, din tot ce prepar, sau ce mi se pune în faţă. Trebuie să ai un pic de tărie de caracter ! E musai ! Altfel, e totul degeaba.
Nu , nici mie nu mi-a fost uşor sub tratament hormonal care a durat 6 luni , să trec la schimbări de viaţă majore. Să încep un antrenament intens pentru nivelul meu (ehh că numai noi ştim de câte ori mă apuca plânsul), să renunţ la plăcerile nocive, cum erau pogăcile cu jumeri J , amandinele, gyros şi alte fast fooduri de renume. Am reuşit în primul rând pentru că am vrut, pentru că am vrut să le demonstrez celor doi Andrei ai mei că sunt în stare de mult mai multe, decât credeau ei,  am reuşit pentru că am avut norocul de a da peste un antrenor care a ştiut cum să mă motiveze, am reuşit pentru că am avut susţinerea celor din jur care au înţeles că pentru mine este vital, ceea ce fac. Acum o fac pentru mine !
Am şi eu zile grele, dar dacă nu aş face nimic, nu aş fi ajuns până aici, niciodată nu mi-am propus ceva atât de tare ca acum.
Dacă vă doriţi cu adevărat , puteţi ! Nimeni nu vă bagă în gură, voi singuri sunteţi cei care decideţi ce mâncaţi, cât mancaţi şi ce faceţi. Un copil nu cred că este o scuză ! Un job, nici atât, asta dacă îţi doreşti cu adevărat, pentru că totul porneşte din noi !
Nu ţin regimuri, am şi eu o zi de răsfăţ J, dar nici atunci nu sar calul !
Am învăţat să mănânc ce îmi place, cât şi cum îmi place, toate combinate sănătos.
Totul porneşte din „capul nostru”. Dacă îmi impun că eu nu mănânc prăjitură, pot fi 10 felii de amandină sau albina (yumiiiii) tot mă abţin, dacă simt că nu mai rezist la vreun antrenament mă gândesc la faptul că mintea cedează mult mai târziu decât o face corpul, deci mai pot ! Şi pot! Am putut !!
Aşa că .... dacă vă doriţi ceva cu adevărat, veţi reuşi ,doar să vă doriţi !!
Ataşez câteva meniuri J

Spor !!!

Salată de creveţi din pasiune

       " Passion" este proiectul meu de suflet. A luat naştere din dorinţa aprigă de a le arăta oamenilor, cât de importantă este ...