miercuri, 28 decembrie 2016

Ce se-ntâmplă cu noi?

           Fiecare om pe care îl întâlnim în drumul nostru prin viaţă , ne învaţă câte o lecţie. Nu, nu mă refer la tanti care vinde pâine, sau poştaşul care aduce pensia, mă refer la oamenii care intră în viaţa noatră , cu voia noatră, pentru o perioadă de timp, mai lungă sau mai scurtă. Lecţiile primite de la cei din jur sunt cele care ne însoţesc apoi pe tot restul vieţii.
           Unii vin ca o binecuvântare, alţii ca o pacoste Trebuie însă să ne bucurăm de ambele categorii. Fără cei ca  o binecuvântare , viaţa noastră ar fi mai săracă, amintirile mai puţine, iar fără cei ca o pacoste nu am şti să îi apreciem pe primii. E ciudat cum prieteniile din copilărie, când credeam că nimeni şi nimic nu va despărţi aceste legături devin doar nişte like-uri şi commenturi pe paginile de socializare, în cel mai bun caz un mesaj de sărbători. Există şi excepţii, nu spun că nu, însă foarte rare, creştem, ne îndepărtăm şi ajungem să "ne învârtim în alte cercuri". Dar şi ei rămân o parte din ceea ce devenim mai târziu.
       Ne alegem apoi iubiţi, pe care la fiecare despărţire îi considerăm o pacoste, pe când ei ne-nvaţă să fim puternici, că deh, până ieri spuneam că nu putem trăi fără ei, apoi ce frumos renaştem. Aşa suntem setaţi, să ne ridicăm după fiecare eşec. 
      Fiecare om pe care l-am întâlnit şi l -am lăsat să intre în viaţa mea, m-a învăţat câte ceva. Am învăţat că cei mai buni prieteni pot deveni cei mai veritabili străini, iar străinii cei mai buni prieteni. Am învăţat că sunt oameni care dacă nu te-nvârţi în cercul lor, nu dau doi bani pe tine ( pierderea este a lor, căci nu totul se rezumă la exterior). Am învăţat că nu pot fi perfectă pentru toată lumea, însă cei care mă cunosc mă plac aşa cum sunt. Am învăţat că o vorbă bună spusă la momentul potrivit poate salva lumea, de aceea trebuie să încercăm, să fim binecuvântări unii pentru ceilalţi pentru că fiecare om îşi duce propria luptă interioară.
         Problema este că nu ne mai ascultăm, etichetăm oamenii după marca hainelor, nu după valoarea lor adevărată. La cel mai mic hop, aruncăm în aer tot, fără a asculta, fără a înţelege lucrurile în esenţa lor. Ne folosim de oameni pentru a ne atinge ţelurile după care uităm şi cum îi cheamă. 
         Oamenii intraţi în viaţa mea în anul 2016, m-au învăţat multe. Iar cei care au ales să iasă şi mai multe. Aşadar să ne bucurăm unii de alţii, să nu ne mai etichetăm fără sens, să învăţăm să ne ascultăm, să ne fim alături nu doar în clipele de fericire, iar dacă considerăm că cel de lângă noi nu merită , să plecăm cu capul ridicat, fără a juca un teatru ieftin. 
     

luni, 19 decembrie 2016

Spiritul Crăciunului

    Am ajuns în săptămâna dinaintea Crăciunului şi am ajuns să constat cât de mult a dispărut spiritul acestei sărbători în ultimii ani. 
      Nu am înţeles niciodată şi nici nu voi înţelege împodobitul bradului cu mult înainte de ajun. Ce farmec mai are Crăciunul? Câtă emoţie aveam când în ajun de Crăciun împodobeam bradul împreună cu părinţii, fiecare punea câte un glob, legam frumos bomboanele, iar din bucătărie se simţea miros de prăjitură şi mâncare tradiţională. Dimineaţa găseam cadourile frumos aşezate sub brad. Şi nu, nu  erau cadouri de milioane, erau mici atenţii care valorau atât de mult. 
     Era un sentiment unic, care acum văd că a dispărut.  Pe toate balcoanele vedeai câte un brad care aştepta să fie împodobit. Acum, aleargă toată lumea după cadouri, iar în 25 decembrie vor fi din nou la fel de reci şi nepăsători ca înainte. Pe paginile tuturor apar cadouri care mai de care, pentru  a demonstra... încă nu ştiu ce , dar caut răspuns :D  Nimic nu mai aduce a Crăciunul copilăriei, totul este pe redepe înainte, totul este despre cadouri mari şi să îi impresionăm pe ceilalţi, pe când ar trebui sufletul să îl avem pregătit pentru sărbătoare. Ar trebui să fim mai buni, mai înţelegători , mai darnici, însă nu doar acum, ci în tot timpul anului. Nu doar de sărbători ar trebui să ne amintim că avem familie şi prieteni. Nu doar acum ar trebui să donăm celor mai puţin norocoşi. 
      Crăciunul ar trebui trăit cu intensitate, cu filme , desene animate, ciocolată caldă şi în cazul meu prăjitură rawvegană :)) . Cu familia, dar nu pe internet, cu cozonaci, colinde şi un gram de iubire şi speranţă.
      O săptămână magică !
      
   
     

miercuri, 14 decembrie 2016

Cum mi-a schimbat sportul viaţa

        Trebuie să menţionez de la început că niciodată nu mi-a plăcut mişcarea, nu am fost foarte activă la orele de sport, nici pe bicicletă nu mă ştiu da, despre role sau alte minuni nici nu vorbesc. Pe când majoritatea colegilor alegeau, ca opţiune la BAC sportul eu am preferat istoria. Am primit o bicicletă de cameră de la Andrei, dupa 3 luni era cel mai veritabil suport pentru umeraşe.
        Când medicul mi-a spus că ar fi indicat să slăbesc înainte de operaţie, soţul meu m-a înscris la sport, aşa am ajuns pe mâinile domnului antrenor Adrian Bogoșel.
      Am început în februarie 2016, cu un chef de nedescris. Nu aveam putere, nu aveam stare de spirit pentru aşa ceva, însă ştiam că trebuie să o fac pentru mine. Am început un program de 3-4 ori pe săptămână, câte  o oră. Orele treceau al naibii de greu. Uneori din cauza tratamentelor hormonale, eram pe marginea prăpastiei , mă apuca plânsul la orice ton mari ridicat din partea antrenorului. Ştiam că este spre binele meu, dar îmi era atât de greu. După 3 luni rezultatul a fost incredibil -10 kilograme. Rezistam să merg 2km pe jos fără să mă opresc la jumătatea drumului pentru a lua o gură de aer.
       În seara operaţiei a trebuit să mă ridic singură, fără ajutor. Asistenta mi-a spus clar, că nu îmi dă multe şanse, pentru că eu am avut cea mai grea operaţie din sală. Am uimit-o. Am avut putere în mâini să mă ridic, pentru că puteam să mă sprijin doar în coate, nu aveam voie şi nici nu puteam să îmi forţez abdomenul , am avut putere să ies singură la duş, pentru că, pe lângă faptul că am prins putere fizică în cele 3 luni, am căpătat şi o imensă încredere psihică. Am ştiut ce vreau, am ştiut că doar de mine depinde când spun că nu mai pot. Am ştiut că rezist mult mai mult decât credeam eu.Recuperarea a fost destul de uşoară pentru că deşi aveam dureri nu mă lăsam, mergeam, mă plimbam , trăgeam de mine.
        3 luni de zile am luat pauză pentru a fi sigură că îmi revin şi în septembrie am început din nou, mult mai intens, mult mai greu. M-a uimit corpul meu. Am început să descopăr că am muşchi :D care încep să se vadă :D cum îmi spun colegele " ce ţapănă eşti la picioare" . Dincolo de aspectele exterioare, cea mai mare schimbare s-a produs în interior. Nu mă simt obosită, am chef de viaţă, eman o energie pozitivă care o remarcă până şi cei care mă văd o dată la 2 luni. Pot să stau pe tocuri de 12cm toată ziua, fără să simt că mi se rupe spatele, pot să mă plimb prin magazine pe tocuri, fără să mă simt obosită. Pot să fac curat în toată casa , iar la sfărşitul zilei încă sunt aptă. Perioada delicată a lunii, abia că o simt. Nu mai am dureri de spate , nu mai am stări de nelinişte accentuată, totul s-a schimbat. Am început să am încredere în mine, să fiu sigură pe mine, mi-a crescut ambiţia, sunt mult mai sigură de mine şi de alegerile făcute. Acum ştiu că pot mai mult.
         La 31 de ani am văzut prima dată cum arată o sală de sport, am ţinut prima dată în mână o ganteră, discuri de 15 kilograme. Niciodată nu m-aş fi văzut în stare să fac genuflexiuni cu greutăţi, să sar pe cubul meu preferat, să alerg 20-30 de minute pe bandă, la viteze horror. Să rezist , să fac şi să îmi doresc să progresez. Eu spun că sunt pe drumul cel bun, datorită antrenorului, înzestrat cu răbdare :D . nu sunt un caz tocmai uşor dar a reuşit să mă motiveze că pot şi că sunt în stare.
        Eu sunt mai mult decât încântată de rezultatele obţinute , şi îmi doresc să pot , de acu înainte încă mult timp să am grijă de mine şi de corpul meu.

joi, 8 decembrie 2016

Doar o bucăţică ....

               "Doar o bucăţică, doar o felie, mergi pe jos acasă şi trece" - sloganul celor din jurul meu. Săptămâna aceasta am ajuns din nou un pic mai aproape de corpul visat . Raportez cu cea mai mare mândrie, imensă şi fără limite, nu m-am atins de nici măcar o bucată de prăjitură, deşi a fost ziua unui coleg şi să nu vă spun ce de bunătăţuri erau pe platou! Erau prăjituri care arătau într-un mare fel. Toată lumea se mira de gurmanda din mine, care refuza frumos şi elegant fiecare bucăţică.
               Nu ştiam ce răspuns să le dau, pentru că eram ferm convinsă că nu mă vor înţelege. Aşa că nici nu am insistat mult să le explic. Am realizat faptul că deşi erau acolo, fără limită, la doar un deget distanţă de mine, nu mă atrăgeau. Nu îmi era foame, nu îmi era poftă, nu simţeam că trebuie să mănânc doar pentru că şi cei din jurul meu fac la fel. Atunci de ce să mănânc din ele? Doar să ce ..? Să îmi umplu stomacul inutil cu zahăr, faină şi alte minuni ce mai conţineau ele?  Mâncarea trebuie să ne fie combustibil şi avem nevoie de combustibil bun, să putem funcţiona normal. Să putem să ne menţinem sănătoşi.
               Mă surprinde cum oamenii spun, " crezi că de la o bucăţică te îngraşi?" - nu , aici nu este vorba despre îngrăşare, rectific, nu mai este vorba despre îngrăşare. Este vorba despre sănătate, este vorba despre munca depusă la orele de antrenament, este vorba despre ceea ce îmi doresc eu de la corpul meu. Într-adevăr o bucăţică nu îngraşa dar azi o bucăţică, mâine o bucăţică şi balonarea şi constipaţia şi stările de oboseală, de moleşeală, lipsa concentrării se vor instala din nou. Mulţumesc nu îmi doresc.
                   Dacă vă doriţi cu adevărat o schimbare, trebuie să începeţi de la înalţime :) Totul depinde de mintea noastră. Dacă vrei o bucăţică , trebuie să fii conştient de urmări. Nu se întâmplă nimic dacă refuzi, am mai auzit şi varianta "se supără dacă nu mănânci" - De ce să se supere? Nu ai făcut nimic rău, doar ţi-ai apărat propriul corp. Nu e o jignire, e o autoapărare. Scuzele nu sunt inventate pe loc, nu sunt prefăcătorii, este purul adevăr. Acestea sunt doar scuze pentru a da iama în ceva ce ştii că nu îţi face bine, dar nu ai voinţa necesară pentru a rezista tentaţiei.


luni, 5 decembrie 2016

Ce mă motivează pe mine ?!

Despre ce mă motivează pe mine ?!

    Zilnic primesc întrebări, despre  ce sau cine mă motivează ?
.... mă motivez pe cât se poate de mult, singură ! Mai bine spus mă motivează pozele care vi le-am atașat și vouă, mă motivează hainele, rochiile, blugii din liceu,  mă motivează oglinda, mușchii care prind contur (nici nu știam că îi am :))),  mă motivează puținii oameni care cred în mine.
   Îmi place să citesc pe faimoasa rețea de socializare, poveștile de viață a multor antrenori care au reușit tot așa prin încrederea care și-au acordat-o să ajungă foarte departe. Poveștile lor de viață sunt cele mai bune lecții. Oameni simpli care au pornit de la 100 de kilograme , iar acum sunt campioni și antrenori de fitness. (bine sunt realistă, la așa ceva nu visez :D )
     Dacă tu nu ai încredere în tine, nimeni nu va avea. Dacă tu nu reușești să te ambiționezi nimeni nu o va face. Degeaba ții diete dacă nu faci sport și invers, degeaba faci sport dacă în viața de zi cu zi eșuezi. Ambiția este cea care m -a adus aici unde sunt. Niciodată nu am fost prietene, iar acu suntem de nedespărțit.
  Nu există ” Felicitări că ai putut, dar eu nu am  cum ” -  de ce nu încerci?! Crezi că mie mi-a fost ușor?
  Nu există ” Eu nu aș putea ridica greutăți, eu nu aș putea fugi pe bandă atât” - dar să vezi cum e să fugi când ești sub tratament hormonal și fiecare ton ridicat te împinge pe marginea plânsului, dar nu renunți că doar ai un țel !
Nu există ” eu nu am timp să îmi fac smoothie în fiecare dimineață” - atunci să nu te mire că la ora 12:00 vei simți o foame de lup și vei mânca tot ce îți iese în cale.
          Nu spun că este ieftin din punct de vedere financiar, dar... spun sus și răspicat că nici factura de la spital nu a fost floare la ureche.
                 Așa că decizia îți aparține !
Faci ceva pentru tine, corpul tău, sănătatea ta, sau doar te uiți .....

joi, 1 decembrie 2016

Decembrie

            Am ajuns cu bine, în ultima lună din acest an, atât de încărcat emoțional pentru mine.
Ca în fiecare an, pe 1 decembrie, toată lumea postează imagini cu decembrie, să fii mai bun, să îmi aduci multe cadouri, etc.
         Sărbătorile ne bat la ușă,iar noi ce facem? Alergăm din stânga în dreapta să căutăm cadouri cât mai scumpe, cât mai pompoase, crezând că un cadou de milioane va rezolva lipsa din timpul anului.              În loc să fim mai atenți unii cu alții. Să privim sufletul celui de lângă noi, poate are nevoie mai degrabă de o îmbrățisare, vorbă bună sau pur și simplu de prezenta noastră. Să dăruim mai mult celor care nu am avut norocul nostru de a avea o situație materială, familială împlinită.
          Eu mereu mi-am dorit lucruri simple , pe cât se poate de personalizate, nu îmi plac cadourile de duzină. Acum tot ce îmi doresc este sănătate pentru mine și familia mea, să fim împreună în jurul bradului, să ne bucurăm de luminițele colorate, de cozonacii pufoși ai bunicii, de timpul petrecut cu prietenii dragi , de fiecare clipă din această lună colorată, luminată, aromată.
   Nu cadourile de milioane ne vor fi aproape tot anul, așa că nu alergați după iluzii !
             Aș dori să vă urez, un decembrie de vis, cu multă multă liniște sufletească, cu multe multe zâmbete, clipe fericite petrecute alături de cei dragi, visuri mărețe care să prindă contur în fiecare zi.
              Ultima lună a anului să ne pregătească pentru anul care urmează, să-l primim cu entuziam, încredere, cu brațele deschise !

luni, 28 noiembrie 2016

Ce se-ntâmplă în bucătăria mea?




 Ce se-ntâmplă în bucătăria mea?
Am fost întrebată cum reuşesc să gătesc în aşa fel încât să nu mănânc din ceea ce îi fac soţului. :)
     Prima poză este dovada vie a faptului că dacă ai ambiţie, reuşeşti :) Am ajuns să îmi placă la nebunie procesul  :D aşa că mai nou nu îmi este chiar atât de  greu :)) .....  bine cu mici excepţii ;) ;)
Următoarele poze demonstrează varietatea cu care poţi găti chiar dacă ţi-ai schimbat stilul de viaţă (pentru că nu, nu sunt la dietă !! )  Ai nevoie de imaginaţie sau google, legume, piept de pui (muuuuuulllt piept de pui), condimente, eu folosesc ff mult busuioc, pentru smoothie eu recomand smoothie maker marca Breville (şi mie mi-a fost recomandat şi nu m-a dezamăgit delocccc), fructe (eu nu fac după o reţetă anume, ce combin fructele care îmi plac, nu îmi fac smoothie să-l consum cu scârbă), spanac, combinaţii de seminţe, apă plată şi mai nou sirop de afine.
Salată din piept de pui cu morcovi, sfeclă roşie, cremă de brănză,  toate amestecate, presărate cu nişte seminţe de dovleac şi chia şi zeama de la jumătate de lămâie
Piept de pui cu morcovi fierţi şi salată de varză roşie cu mere .



Pulpă de pui cu salată verde, sfeclă roşie şi morcovi.


 Smoothie în diverse combinaţii
Spanac, ananas, portocale, rodii, coacăze, afine, combinaţie de seminţe, in cânepă, chia şi apă.


Portocală, clementine, banane, apă, spanac ;)
Pizza din piept de pui, fără făină !! Aluatul este din piept de pui, tăiat mărunt amestecat cu un ou, deasupra am pus cascaval, ceapă, roşii, ardei, porumb şi ciuperci, busuioc.
Sos de smântână cu usturoi
 Mere umplute cu nuci şi dulceaţă de vişine


Pentru Mine piept de pui (tocăniţă) cu amestec de legume



Pentru soţ piept de pui cu paste
Piept de pui cu sos de portocale şi lămâie

 Măr, ghimbir şi morcov
Lapte cocos şi migdale cu afine, rodii şi coacăze
 Shaorma de casă
Pentru soţ cu lipie şi cartofi prăjiţi, salată roşii, castraveţi ceapă, sos din smântână cu usturoi
Pentru mine cu carne şi salată
 Baton de energie home made
Nuci şi curmale
 Tort de ziua mea Raw Vegan , nuci, curmale, banane si afine


Şi pe lângă aceste feluri,  multe multe alte combinaţii sănătoase iau naştere armonios în bucătăria mea.
Cafeaua de dimineaţă o consum fără zahăr şi fără îndulcitori!
Apă plată foaarte multă !
Consum foarte mult peşte, prefer o conservă de 80gr, de ton, combinat uneori cu un pic de porumb şi castraveţi muraţi.
Aşadar, dacă vrei cu adevărat aceste rezultate încearcă şi ai să te minunezi câte lucruri sănătoase există şi cât de mult îţi va mulţumi organismul!
       Înainte consumam la micul dejun un covrig , pe la 12, mă simţeam atât de slabită, nu mă puteam concentra la nimic, simţeam că leşin în orice moment,  aveam acid de la orice mâncam,  (de la 17 ani am acid gastric), probleme cu refluxul, constipaţia, mă simţeam mereu obosită, slabită. De când am renunţat la tot ce conţine făină , de când micul dejun e un smoothie, de când sunt atentă la ce mănânc, sunt parcă alt om ! Câteodată mânânc şi eu pâine, mai ales la deja faimoasa salată de vinete făcută de tati ,dar şi atunci prefer pâine neagră şi doar o jumi de felie, nu mai mult.
          La final am să vă spun realizarea mea majoră din ultima lună (pe plan alimentar, pe plan de antrenament revin într-o altă postare) .... ca toate femeile în perioada mai delicată a lunii, normal m-au apucat poftele nebune de ceva dulce. Zis şi cumpărat, o caserolă cu 6 miniamandine, am mâncat o bucată, cred că a mai mâncat soţul meu una ....restul au stat cuminţi vreo săptămână jumate în frigider apoi au ajuns desert la porculeţ.
Tati a şi remarcat " Copilul nostru, chiar are ceva " , iar eu am fost atât de mândră :)))))))))

joi, 24 noiembrie 2016

Va trece

Va trece 


Am tot văzut o postare (înainte de operaţia mea) care mi-a ajuns la suflet.  Într-o scurtă descriere este vorba despre o prinţesă care primeşte de la tatăl ei un inel. Aceasta îl roagă pe un bătrân înţelept să îi graveze  ceva în inel care în momentele de tristeţe să o consoleze, în momentele grele să o încurajeze , iar în momentele de fericire să o facă mai precaută. După un timp îşi primeşte inelul înapoi , gravat  cu textul VA TRECE .
(Între timp am citit şi am decoperit că defapt este vorba  depre inelul împăratului Solomon, care avea gravat la fel VA TRECE)
Foarte mult mi-a plăcut drept pentru care imediat ce am ieşit din starea postoperatorie mi-am şi comandat o brăţărică, cu un medalion pe care am cerut să fie gravat VA TRECE, în ungureşte ELMULIK.
     Mă uit zilnic la acest cuvânt, îmi doresc un tatuaj  la încheietura mâinii, (încă duc muncă de lămurire cu mine şi cu cei doi Andrei) , mă ajută să trec peste tot, mă ajută să nu rămân captivă în problema de minut. 
     Mă mai întreabă lumea pentru mine ce înseamnă asta? Poi ce să însemne că VA TRECE, va trece supărarea, fericirea, clipa, momentul, toate, asta nu înseamnă că nu trebuie să ne bucurăm sau să stăm mereu cu frica-n sân, nu, deloc, doar că trebuie să trăim un pic mai conştienţi. Dacă acu ne credem undeva foarte sus, să ştim că putem oricând ajunge jos (şi tare am impresia că doare al naibii de tare), dacă suntem într-un impas al vieţii de cuplu , să fim convinşi că va trece, oricum cu bine sau cu rău va trece, pentru că niciodată nimic nu rămâne la fel. Sentimentele, trăile , simţirile noastre toate trec, toate se schimbă. Vin vremuri mult mai bune, sau... mai rele.. însă oricum va fi, orice va fi, VA TRECE !!!

sâmbătă, 19 noiembrie 2016

Femeia

” Femeia învinge tot, apoi plânge” - G. Vieru

          Pornind de la acest citat, care mi-a pătruns în suflet din prima clipă în care l-am citit, analizând situația femeilor din jurul meu, primind în ultima perioadă tot mai multe ”sfaturi” cu privire la ceea ce ar trebui să fac eu ca și nevastă am decis să dezbat aici cu voi, ce înseamnă defapt femeia.
            Suntem atât de fragile și vulnerabile în fața voastră, iar voi , bărbații știți atât de bine să profitați de acest lucru. Suntem, până când ne cade și noua vălul acela roz din fața ochilor și realizăm că defapt suntem mult mai puternice decât vă puteți voi imagina. Suntem setate să credeți voi că nu putem face nimic fără voi ! eeeeehhh, și încă câte !!
             Faptul că Doamne Doamne ne-a făcut femei, nu și nu și nu ! înseamnă că trebuie să stăm ca mutele în fața voastră, că trebuie să vă dădăcim și vă așteptăm cu 7 feluri de mâncare pe masă, ca deh.. vezi doamne, sunteți bărbați ! Nu !!! Eu chiar cred în egalitatea dintre noi ! Și cu bune cu rele cum o fi bărbatu' meu , dacă îi este foamne, apoi își face singur, nu stă să ajung eu să îi pun o farfurie în față, ba mai mult, mă ajută și la curățenie că nu îi cade nici lui verigheta.
           Multe, multe femei, frumoase , deștepte se complac în anumite situații doar pentru că se tem, să nu rămână singure, se tem de ce  urmează, se complac în căsnicii demult stinse. Suntem femei, suntem puternice, oricând putem renaște din propria cenușă, nu o dată, nu de două ori, de mii de ori, doar că trebuie să credem în noi. Noi, doar noi putem să ne ambiționăm, să ne întărim!
            Văd multe femei care după ce sunt mame, nu li se mai spune pe nume, devin ”mami” și pentru soț (dați cu pietre, spuneți din nou că nu știu,  că nu am copil, etc.. etc...) dar FEMEIE !!! ești femeie, ai o identitate, ai o viață !!!
             Avem nevoie de afecțiunea, de iubirea, de tandrețea unui bărbat, dar nu înseamnă  că devenim sclavele căsniciei, nu înseamnă că trebuie să ne pierdem identitatea și să devenim nevastă, și nu femeie.
                  Așa că dragele mele, haideți să fim spectaculoase, ambițioase, frumoase ! Pentru noi , pentru că merităm !!!
         
       
           
         

joi, 17 noiembrie 2016

Fericirea

Ce înseamnă pentru noi defapt fericirea?
De ce o cautăm mereu la alții?
De ce când suntem întrebați dacă suntem fericiți ezităm să răspundem?
De ce nu încercăm singuri, să ne creeăm propria fericire?
În ultima vreme am văzut tot mai multe postări în care cunoștințe scriau despre lipsa fericirii.  Am început și eu să mă gândesc oare pentru mine ce înseamnă? 
Și am realizat cu tristețe că și eu îmi ”agăț” fericirea de alte persoane. Oare chiar nu putem să fim fericiți singuri (aici nu mă refer fără parteneri de viață), ci efectiv la fericirea noastră individuală. Să fim fericiți că suntem sănătoși, că vedem în fiecare dimineață lumina zilei, că avem unde merge la serviciu (chiar dacă de cele mai multe ori ne-am da demisia pe loc), să găsim motive să zâmbim mai des. Să privim păsările în zbor, să ne bucurăm de o ciocolată caldă, de o carte bună, de un zâmbet, de o reușită personală. Să încercăm să nu agățăm fericirea noastră în gâtul celui de lângă noi, probabil pe el îl face fericit altceva și ... atunci ne întristăm considerând că noi nu însemnăm nimic pentru acesta.
 Când defapt.. este și normal. Mi-a luat ceva vreme și mie să înțeleg pe cel de lângă mine de ce nu-l fascinează reușitele mele din ultima perioadă, timp în care eram tristă cu gândul de a renunța, până ce am început să înțeleg că el oricât ar ține la mine, nu va fi fericit pentru ceva ce pe mine mă face fericită. Este normal !
Fericirea este un lucru individual ! Este o stare sufletească intensă. Eu voi încerca să îmi găsesc fericirea în orice lucru mărunt care îmi vine în cale, pentru că doar așa voi găsi și pacea interioară, atât de vitală.
Avem atâtea motive să fim fericiți , iar noi ne facem că nu le vedem. Să fim fericiți că trăim, că suntem sănătoși, că avem părinți, soți, copii, loc de munca, o casă, o pasiune, o pisică, un câine .....și lista ar putea continua !
Fericirea noastră depinde doar de noi și nu ar trebui să permitem nimănui să ne-o ia !!!
Așa  căăăă .... fericire maximă !!!
Pe tine ce te-a făcut azi fericit?

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Ce simți când nu mai simți nimic ..,

Despre...ce simți când nu mai simți nimic



Am ales să vă spun povestea mea, inspirată de multe alte femei curajoase cărora le -am citit blogurile zilele trecute. Femei pe care deși nu le cunosc personal, au trăit aceeași poveste ca și mine. Aceste lucruri nu le știu nici cei mai apropiați mie, poate le- a fost teamă să mă întrebe, poate nu au vrut să știe cum e când nu mai e nimic?! Nu știu..
Ne întoarcem un pic în anul 2015, când pentru prima dată în viața mea , ce e drept pentru o perioadă foarte scurtă am avut privilegiul de a fi graviduță.
Era un amalgam de sentimente atunci în sufletul meu, știam de fibrom care era un risc major pentru cel mic și implicit și pentru mine.Puteam naște la 6 luni sau uterul să cedeze oricând, fbromul având 12cm . A fost un băiețel, eu așa am simțit atunci și și acum , avea și nume:) urma să-l cheme Yannis, dacă atunci în acea zi Sfântă de sărbătoare nu ne-ar fi părăsit.
15 august .... am avut nenorocul pe lângă suferința prin care treceam să găsesc și personal nepregătit la maternitate. Nici până atunci nu am fost fan maternitate, în clipa aceea am decis clar !!?Era într-o zi de duminică, luni urma să îi auzim inimioara! Poate e mai bine așa!
Rănile sufletului se-nchid cel mai greu, nimeni nu știe prin ce treci, ce simți!
Momentul pierderii, nu a avortului, a pierderii.. îmi va rămâne întipărit în minte toată viața..
Despre aceste trăiri, sentimente nu m-a întrebat nimeni niciodată, deși aș fi vorbit deschis, pe mine m-a durut că nu am avut cu cine vorbi, deși știu că nu sunt singura care a trecut printr-o asemenea piedere, doar că multe femei nu vorbesc despre aceste trăiri din teamă , din frica de a nu deveni vulnerabile în fața celorlalți.
Rămâi goală pe interior, rămâi singură cu trăirile tale, te lupți cu lacrimile când vezi un copil mic, hăinuțe de copil, dar lucrurile acestea le înțeleg doar femeile care știu despre ce vorbesc pentru celelalte oricum nu contează!

vineri, 11 noiembrie 2016

Despre .... Ce ne facem cand nimeni nu crede in noi?



               ” Când îți dorești ceva cu adevărat tot  Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău”
adică, cică, așa se spune ! Dar Tu, Om, Femeie, muritoare de rând, ce te faci când te trezești singură în lupta Ta cu ceilalți?
            Începi cu pași timizi, să îți deschizi aripile spre noi orizonturi, orizonturi care până acum nici nu știai că există, iar acum îți dorești  cu toată ființa ta, să le descoperi, să le vezi, să ți le însușești.
Toți din jur îți spun că nu poți, că nu ești capabilă, că nu e de tine, că oricum e un moft de moment, ei bine ! Țin să vă anunț, pe această cale ! Nu, nu este ! este ceea ce îmi doresc de la viață!! De la viața mea !!!! Și aici cred că am pus punctul pe i :)
           Mă bucură enorm, când primesc câte un mesaj, sau mă întălnesc cu câte o cunoștință pe stradă și sunt   întrebată cum am reușit, sau îmi arată fetele  câte o poză cu smoothie făcut de ele, doar pentru că le -am inspirat eu! EU!!! care nu credeam că voi putea fi un model vreodată pentru cineva !              
               Sunt la începutul drumului dar , nu mă vor opri comentariile acide despre soțiile care ar trebui să stea la cratiță, nu în sala de fittness, nu mă vor opri comentariile despre faptul că în loc să îmi văd de întemeierea unei familii, mă fascinează cele 20 de kg pe care am început să le ridic, da mă fascninează genuflexiunile cu greutăți, (chiar dacă fiind la început le fac mai greu și mai timid spre enervarea antrenorului :P), mă fascinează că mă autodepăseșc la fiecare antrenament. Mă fascinează combinațiile sănătoase de mâncare , pe care  le încerc mai nou, mă fascinează tot ce este acum nou în viața mea.
             Șiiii ceea ce mă face să fiu de neoprit este rezultatul analizelor medicale !!!! Perfect sănătoasă !! Bye bye anemie, nici o urma de colesterol, glicemie..... nici o urmă de fibrom !! Uterul și-a recăpătat valori normale !!
           Așa căăăăăă..... sunt, mulțumesc frumos foarte bine !!!! Și de neoprit :)
Asta vă doresc și vouă !!!!!
       

miercuri, 2 noiembrie 2016

Despre ...... intimitatea fiecărei familii


De ceva vreme mă tot gândesc să aştern aceste rânduri pe "hârtie", că deh.. am 32 de ani şi nu am copil ! Cei din jur mă privesc ca pe o plantă rară, pe cale de dispariţie , de parcă pentru ei chiar ar conta că eu am sau nu un copil.
Este strict problema mea ......personală ! Nici eu nu mi-am permis să întreb, să spun sau să sfătuiesc pe nimeni cu privire la acest subiect delicat! Şi nici nu am să o fac niciodată, oricât de BFF am fi !
  Întreabă-mă ce gătesc, ce citesc, nu când îmi fac un copil ! Nici eu nu te întreb de ce ţi-ai făcut copil când te aud cum te plângi de el. Nu ar trebui să ne permitem acest lucru, pentru că atingem tot sufletul celuilalt iar acesta  poate nu doreşte să ne spună nimic din adâncuri.
Da ! am pierdut o sarcină ! E din nou problema mea! Nu am făcut avort, e o foarte mare diferenţă între a pierde o sarcină din motive medicale şi a face avort  !
Nu ai absolut nici un drept să îmi spui că eu nu ştiu pentru că nu sunt mamă, aşa e , nu sunt, dar ştiu ce-nseamnă, adică ce ar trebui să însemne cei 7 ani de acasă ! Nu ai absolut nici un drept să mă judeci !!
Da , am 32 de ani, voi avea un copilaş,  când consider eu, că este momentul meu ! Al nostru ca familie. Fiecare familie are dreptul la intimitate, la acel gram de intimitate care este doar al lor ! 


marți, 25 octombrie 2016






                              Despre .....cum am reuşit EU

După publicarea confesiunilor mele, (încă nu le pot numi articole J) tot mai multă lume, mă întreba cum am reuşit. Majoritatea prietenilor de pe renumita reţea de socializare, sunt foşti colegi din generală, liceu, diverse locuri de muncă. Fiecare mă cunoştea un pic mai „grăsuţă” şi acum am citit cu mare drag, complimentele şi susţinerile lor.
Cele mai multe întrebări au fost – cum ai făcut? – Şi eu vreau, dar nu pot.
În primul rând aş dori să vă spun, şi eu am familie (chiar dacă suntem doar doi), un serviciu şi dincolo de aceste două aspecte importante, am şi eu doza aceea maree mareee de lene. Adicăăăă, am avut-o ! M-am lăsat de ea, după ce am văzut că nu avem aceleaşi perspective de viitor !
Da, sunt conştientă că mă veţi ataca multe, că eu nu ştiu cum e .. pentru că eu am timp, nu am copil, îmi permint financiar (nu, nu le-am ghicit eu , chiar le-am auzit), STOP !!!!!!
Eu nu am reuşit pentru alţii , ci pentru mine !
Chiar dacă nu am copil, trebuie să îi gătesc soţului, şi noi avem zile de naştere, sărbători, diverse ocazii în care avem musafiri, sau suntem musafiri. Asta nu înseamnă că eu sunt obligată să mănânc, din tot ce prepar, sau ce mi se pune în faţă. Trebuie să ai un pic de tărie de caracter ! E musai ! Altfel, e totul degeaba.
Nu , nici mie nu mi-a fost uşor sub tratament hormonal care a durat 6 luni , să trec la schimbări de viaţă majore. Să încep un antrenament intens pentru nivelul meu (ehh că numai noi ştim de câte ori mă apuca plânsul), să renunţ la plăcerile nocive, cum erau pogăcile cu jumeri J , amandinele, gyros şi alte fast fooduri de renume. Am reuşit în primul rând pentru că am vrut, pentru că am vrut să le demonstrez celor doi Andrei ai mei că sunt în stare de mult mai multe, decât credeau ei,  am reuşit pentru că am avut norocul de a da peste un antrenor care a ştiut cum să mă motiveze, am reuşit pentru că am avut susţinerea celor din jur care au înţeles că pentru mine este vital, ceea ce fac. Acum o fac pentru mine !
Am şi eu zile grele, dar dacă nu aş face nimic, nu aş fi ajuns până aici, niciodată nu mi-am propus ceva atât de tare ca acum.
Dacă vă doriţi cu adevărat , puteţi ! Nimeni nu vă bagă în gură, voi singuri sunteţi cei care decideţi ce mâncaţi, cât mancaţi şi ce faceţi. Un copil nu cred că este o scuză ! Un job, nici atât, asta dacă îţi doreşti cu adevărat, pentru că totul porneşte din noi !
Nu ţin regimuri, am şi eu o zi de răsfăţ J, dar nici atunci nu sar calul !
Am învăţat să mănânc ce îmi place, cât şi cum îmi place, toate combinate sănătos.
Totul porneşte din „capul nostru”. Dacă îmi impun că eu nu mănânc prăjitură, pot fi 10 felii de amandină sau albina (yumiiiii) tot mă abţin, dacă simt că nu mai rezist la vreun antrenament mă gândesc la faptul că mintea cedează mult mai târziu decât o face corpul, deci mai pot ! Şi pot! Am putut !!
Aşa că .... dacă vă doriţi ceva cu adevărat, veţi reuşi ,doar să vă doriţi !!
Ataşez câteva meniuri J

Spor !!!

joi, 20 octombrie 2016

Despre ...1 poză, dar nu acelaşi om 


        Am ales să vă prezint prima poza (ţinută atent ascunsă până acum) din dorinţa de a vă arată ce-nseamnă să te schimbe o "problemă" (prefer să îi spun aşa, sună mai bine, decât, boală).
Prima poza a fost realizată în luna septembrie anul 2015, înainte de a începe marea schimbare, iar cea de a doua exact la 1 an, diferenţă. În prima poză, eram pierdută, total cuprinsă de panică, de întrebări, de neajunsuri, (frustrări cum le spunea soţul meu). Nu înţelegeam de ce eu, nu ştiam cum voi face faţă, cum voi reuşi să scap de operaţie, de fibrom, de tot. Diferenţa este vizibilă, dar mai mult de atât, se simte. Simt prin tot ceea ce fac, ce eman,ce primesc înapoi.
     Poza a doua, a fost realizată în luna septembrie anul 2016, un alt om ! M-am liniştit, m-am maturizat, m-am ambiţionat, am găsit drumul spre mine. Schimbarea a pornit din "adâncuri".
 Am început să nu pun la suflet tot ceea ce nu ţine de  mine, să nu mă aglomerez cu mizeriile altora, să mă pun pe primul loc, să dau din mine tot ce e mai bun, dar nu pentru alţii ci prima data în viaţa mea, pentru propriile interese. 
Am început să văd ce contează cu adevărat.
Am început să nu îmi deschid sufletul în faţa celor cărora prea puţin le pasă de mine, să fiu atentă cu cei cărora chiar le pasă de mine.  După cum îmi spun alţii, radiez. 
Am început să primesc "feedbackuri" pozitive :) ceea ce mă face să cred că am început să fac ceva foarte bine. Mă ambiţionează şi mai tare, să nu cedez, să merg mai departe, deşi nu este uşor.Nu este uşor să te abţii de la ciocolată, să refuzi ceva dulce, să găteşti mereu diferit:)), să faci flotări (nici în rest nu sunt o atletă desăvârşită dar astea nu îmi ies niciodată....). 
 Se spune că până la vârsta de 30 de ani, trebuie să ai deja formată propria personalitate. În toţi aceşti ani, mi-am format diverse obiceiuri, legate de mâncare, de gândirea despre viaţă, despre sport, despre multe multe lucruri.
    Toate aceste obiceiuri, acum încep să se spulbere. Dar odată cu spulberarea lor, îmi recapăt încrederea în mine. O încredere care până acum nu ştiam că există. Acum simt că trăiesc, că sunt importantă, că fac ceva ce poate ajuta, ce poate motiva şi alţi oameni.
         Încerc să evit oamenii negativi, de la care nu am ce să învăţ, oamenii care sunt invidioşi pe reuşitele mele, însă când le spun care este preţul, vin cu tot felul de scuze puerile. Simt că am ajuns acasă!!!
Urmează încă, câteva schimbări care aş dori să le realizez. Dacă până acum nu mă simţeam capabilă pentru aceste schimbări, acum mă simt plină de entuziasm şi le aştept cu braţele deschise ! 
Concluziile rămân la aprecierea voastră !

joi, 13 octombrie 2016

Despre , stilul de viata sanatos

Despre , stilul de viata sanatos

Cum bine ati citit, cei care mi-ati urmarit postarile, stiti ca sunt trecuta printr-o perioada destul de grea (probabil unii vor spune ca e o nimica toata, ca doar 70% dintre femei sunt diagnosticate cu fibrom uterin, insa pentru fiecare lupta pe care o duce cu o boala e unica, fiecare o percepe, traieste altfel), in momentul in care am aflat de problema, am incercat tot ce am crezut eu ca mai poate salva situatia, care era deja intr-o stare destul de avansata. Am inceput sa faca sport, am inceput sa evit tot ce are zahar, faina (bine uneori am cedat, ca doar sunt si eu om, insa seara aveam o mustrare de constiinta, ca apoi de fiecare data cand simteam o pofta pentru ceva interzis ma gandeam daca chiar merita sa ma abat de la drum), am inceput sa fac meditatii, rugaciuni, sa ascult muzica de relaxare, sa imi incep ziua cu un smoothie de fructe, si aici vroiam sa ajung defapt.
Cele 10 kg care m-au parasit , m-au parasit intr-un mod frumos, nu violent. Tot timpul am fost mai “durdulie”(seamana cu tac-su , zicea lumea), asa ca am incercat fel de fel de diete, la 17 ani am facut duodenita gastica , ca apoi sa se  dezvolte intr-un ulcer duodenal de toata frumusetea, inainte de cununie in 2009 am tinut, renumita dieta disociata, nu zic ca nu am slabit, am slabit 6kg, dar …. Cum au plecat kg, la terminarea dietei au regasit drumul spre corpul meu.
Ceea ce mi-am propus acum,  nu este o dieta, este un , stil de viata sanatos. Nu exista dimineata fara smoothie (nu sunt o experta, combin fructele care imi plac, nu fac niciodata un smoothie pe care sa-l consum cu greata), folosesc multe seminte, chia, in, dovleac etc. Am inceput din nou sa ma antrenez, lucru care mi-a ridicat ambitia, increderea si ma forteaza sa imi depasesc limitele (despre care nici nu stiam ca exista), am inceput din nou sa renunt la faina, zahar. Zilele acestea am primit un articol, cu privire la fibrom, la ce este de facut pentru a nu cadea din nou in capcana lui, aceste lucruri marunte, puse cap la cap, mi-au confirmat faptul ca sunt pe drumul cel bun, drum de pe care nu doresc sa ma abat, nu doresc sa renunt.
Oricine, orice ar spune, dieta e dieta, nu e un stil de viata sanatos, nu-l poti tine o viata intreaga, iar daca-l tii, nu se mai numeste dieta.
Eu nu incerc sa conving pe nimeni sa imi urmeze sfatul, sa urmeze ceea ce eu imi doresc sa “promovez” fiecare cu corpul sau, cu principiile sale. Eu, sedentara convinsa, dau un DA pentru stilul de viata sanatos.
Stiu ca va fi greu, am nevoie de multa ambitie, rabdare, suport si intelegere din partea celor din jur. Mai mult acceptare decat intelegere.Nu am sa refuz din moft sau "figuri" o bucata de prajitura, un cartof prajit,o carne de porc, o ciocolata, ci din dorinta de vindecare, iar cei care nu accepta acest lucu, nu cred ca se pot numi oameni apropiati sufletului meu :) 
Atasez o fotografie, in prima parte sunt eu din perioada sedentara si cu problema de sanatate, in partea a doua cu noua viata. Va las pe voi sa trageti concluziile !
P.S Accept orice sfat, reteta, sugestie, sunt open mind pentru tot ce este nou, bio, fara zahar, fara faina, fara hormoni, aditivi :) 



joi, 22 septembrie 2016

Despre

            Cum devii dintr-un sedentar convins, un om căruia îi place “sala” J


        Oooo nu , nu, mişcare, eu ?!Nici cu bicicleta nu ma stiu da:))! 
Anii de şcoală au fost un chin, profa de „edă” super severă, hate, hate , hate, educaţia fizică , am ajuns la liceu, domnul profesor, pâinea lui Dumnezeu... hmmm, credeam că am scăpat, dar nu , la facultate, trebuia să ne alegem un sport..hmmm aerobic, sună bine, hai să mergem, până la Universitate pe jos !! acolo o oră , şi până în centru iar pe jos! Chin J daaar, au trecut şi anii facultăţii şi mişcarea a devenit un tabu.
     Niciodată nu am fost o slăbuţă, puneam vina pe gene,  am ţinut diete după diete, pentru a ajunge la kg mult visate, unele cu rezultat, altele fără.
      La unul dintre controale, domnul dr mi-a recomandat ca o pregătire pentru operaţie să slăbesc câteva kg. Ehh ce doamne, aveam 69 kg. Eu să slăbesc?? Nu, într-adevăr nu eram într-o formă tocmai normală vârstei mele, 1km de mers pe jos şi toată ziua eram „ruptă”. La insistenţele soţului , şi la recomdarea medicului, da da am scris intenţionat aşa pentru că Soţul de mult îmi tot zicea că nu e ok starea mea, am acceptat „provocarea” numită – Antrenor Personal.. auuuolleuuuuu !!
    Pregătiri intense, adidaşi speciali, haine, prima mea întâlnire cu sala... şoc total ! Febră musculară, dureri, de 3 ori pe săptămână o oră de „ chin”.   Un chin care ulterior devenea o plăcere, o eliberare a tensiunii zilnice, o oră în care nu aveam timp să mă gândesc la „boala mea”
       Datorită tratamentului pe care-l urmam pentru problemele de sănătate mă simţeam mereu obosită, fără chef, cu dureri articulare dar .. am rezistat, reuşit, învins.
     3 luni – 9kg, o condiţie fizică despre care nu credeam că există. În ziua operaţiei, singură am reuşit să mă ridic, neavând voie să mă forţez de la burtă Am reuşit !!
       Am slăbit, am câştigat încredere în mine, am reuşit să merg pe jos 6 km, am prins drag de „sală” atât de mult încât la primul control după operaţie am întrebat când pot merge J ... nu zic că a fost uşor, nu, chiar deloc, eu care mâncam pâine şi la supa de pui, ba mai mult la pireul de cartofi, am renunţat. Cafea fără zahăr?! Daaaaaaaa !!
        Dar dincolo de aceste aspecte a fost ajutorul d-lui Antrenor !Fără ajutorul lui nu aş fi reuşit ! Am început să-nvăţ ce înseamnă stăpânirea de sine, să-nvăţ că atunci când spui nu mai poţi , mai poţi mult şi bine, că depinde de cum gândeşti pentru a reuşi , rezista. Învinge.
      Oricine, orice ar zice, fără un antrenament adecvat nu vei reuşi să slăbeşti, dar dincolo de slăbit, sentimentul acela când realizezi ce ai putut face, tu, sedentarul convins e  ceva ce nu se poate explica, doar simţi !!!

Sănătate maximă ...şi ne vedem la sală J !

vineri, 2 septembrie 2016

Despre Campania BUZZStore Cien

                       Despre Campania BUZZStore
 #buzzcien       #damiunpont    #ProtejamFrumusetea    #LidlRomania


          De un an de zile tot incerc (fara succes) sa devin si eu una dintre persoanele  norocoase care poate testa anumite produse lansate in cadrul campaniilor oferite de cei de la BUZZStore. Mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca am fost selectata, mai ales ca sunt adepta cremelor si produselor de infrumusetare. Sambata dimineata la prima ora, curierul mi-a inmanat coletul. Super !!
Sa deschidem deci coletul, frumos, atent sigilat.
        Siiiiiii Hop surpriza ! Un portfard turcoaz (culoarea mea preferata) plina cu cele bune toate pentru Mine, pentru testat.
1 gel de dus pentru piele sensibila (TESTAT) pielea devine hidratata si catifelata
1 crema de maini cu unt de Shea si Ulei de argan (TESTAT) am luat crema cu mine la mare, vreau sa va spun ca bineinteles ca apa de mare mi-a cam uscat pielea, pe maini fiind si mai sensibila, a fost nevoie de o hidratare, nu gluma, crema de la Cien si-a facut fara doar si poate datoria.
2 creme -1 de zi -1 de noapte ambele cu Q10 , Acid hialuronic si Vitamina E (TESTATE) varsta isi pune amprenta si pe pielea mea, chiar daca imi este greu sa recunosc, unele mici cercanute au aparut.
1 oglinda, must have in poseta :D
1 insigna care reprezinta feminitatea (a venit timpul sacourilor arata foarte bine pe ele)
Cadouri pentru prietenele mele, mostre gratuite din Crema de zi cu Q10 , Acid hialuronic si Vitamina E siii brosuri care prezinta amanuntit produsele oferite de Lidl Romania, din gama CIEN. Mare ne-a fost mirarea, au produse si pentru barbati! Super!
Am luat de atunci si alte produse din gama CIEN, de la Lidl, pielea mi-a fost rasfatata de  fiecare produs in parte iar buzunarul a fost multumit.
Am un ten foarte sensibil, dar cu gama CIEN chiar nu am avut nici cea mai mica problema!
Multumesc BUZZStore pentru increderea pe care mi-ai acordat-o in momentul in care m-ai selectat sa devin una din cele 300 de femei care au avut astfel ocazia sa isi Protejeze Frumusetea si sa le arate femeilor dragi din jur cum pot deveni mai frumoase, mai ingrijite !

duminică, 14 august 2016

Augusztus 15   
1 e / 2 h

     Eltelt mindketto. Mindkett esemeny eros nyomot hagyott maga utan, olyat amilyet csak az erezhet at, aki mar tul esett rajta.
Sajnos nagyon sok no , esik tul ezeken a dolgon.
        1 ev miota egy icike-picike poclako ugy dontott hogy nem szeretne velunk maradni.
        2 honap miota tul vagyok a mutetten. A mioma mar a multe, remelem ott is marad, hogy a foorvos ur szavaival eljek “ Tessek elfejteni a rosszat es csak a jora gondolni”.
      2 honappal ezelott, mindennel jobban szerettem volna otthon a TV elott ulni, s nem egy korhazi szobaban. De elmult, s mindenek mellet, egy szep emlek maradt. Olyan embereket ismertem meg, akikel anyira kozel kerultunk egymashoz, hogy massokal sok evnyi baratsag utan, nem nyiltam igy meg.

        Eltelt mindkett esemeny, 2 heg, az egyik latcik a testen, masik a lelekben, de … ELMULIK majd.

Beátrix 

marți, 12 iulie 2016

Despre Puterea Cuvintelor


    Singurul nostru mod de  a comuninca cu cei din jurul nostru, il realizam prin intermediul cuvintelor.
    Cat valoreaza insa in ziua de azi cuvintele?
Cuvintele noastre sunt cele care ne definesc. De aceea trebuie mereu sa fim atenti la ce rostim, cuvantul spus, rostit, nu-l mai intoarce nimeni si nimic.
Cu un cuvant putem inalta, in acelasi timp putem cobora un om.
     Ar trebui sa folosim cuvintele pentru a ne alina durerile, pentru a ne accentua fericile, pentru a ne elimina fricile, pentru a-i ajuta pe cei care ne cer ajutorul, pentru a-i indeparta pe cei care ne vor raul. Din pacate de cele mai multe ori, incurcam aceasta ordine si cream un adevarat haos prin cuvintele rostite.
Nu poti sa ii spui unei femei care nu are copil " tu nu stii, ca nu esti mama" pentru ca, nu stii de ce nu e mama. Faptul ca tu esti mama, ar trebui sa te bucure, si te faca sa te gandesti de 2 ori inainte de a rosti astfel de cuvinte. 
Nu poti sa ii spui unui om care are greutati " va fi bine" , nu esti cititor in stele sa stii tu, cum va fi. Poti sa -l incurajezi sau sa-l intrebi cu ce il poti ajuta efectiv.
Nu poti sa ii spui unui om necajit , esti de vina pentru destinul tau, probabil stie si el acest lucru, insa prin faptul ca ii spui si tu nu-l ajuti , din contra , il arunci mai mult in adanc.
Nu poti sa spui unei familii indoliate " cu timpul va fi mai bine", ei stiu ce simt si care e timpul lor pentru a fi mai bine, asta daca exista asa ceva.
Am putea prin cuvinte, sa ne ajutam sa ne depasim necazurile, sa ne ajutam sa ne indeplinim idealurile. 
Prin cuvinte, am putea realiza atat de multe lucruri frumoase, daca am vorbii unii cu altii si nu unii despre altii.
Cuvintele noastre ne definesc. Mare atentie la ele !
Beatrix

luni, 11 iulie 2016

Despre... cum am ajuns sa ma imbolnavesc

          Dupa experienta traita sunt mai mult decat convinsa, ca orice boli am dezvolta, ni le atragem singuri. In cursa mea disperata de a gasi niste raspunsuri la boala care a pus stapanire pe uterul meu, o prietena din copilarie mi-a recomandat Noua Medicina Germana. Hmmm.... suna interesant, ba chiar la prima lectura ciudat, am inceput totusi sa ma documentez si sa cred tot mai mult si mai mult in ceea ce citeam.
         Si da ! Am ajuns in situatia de a "creste" o tumora (chiar daca urasc din tot sufletul sa o numesc asa, dar mnah asa este) de 12 cm, in interiorul meu, doar pentru simplul fapt ca am cei 7 ani de acasa.
       Doar pentru ca mama mea, imi spunea mereu "numara pana la 10 inainte de a spune ceva" asa faceam, numaram mereu cand eram jignita, insultata sau cand mi se puneau bariere. Numaram, inghiteam, taceam. Si?! am ajuns sa fiu privita ca o persoana in care poti sa dai, ca Bea, nu iti raspunde urat, Bea suporta, Bea poate duce....eeeeee. a trecut !!!
       Nimeni, absolut nimeni nu merita sacrificiul acesta ,de a ma imbolnavi, doar ca sa par draguta si educata in fata celorlalti, nu, sa nu ma intelegeti gresit, nu am devenit brusc peste noapte o nesimtita care vorbeste vulgar sau care iti arunca vorbele inapoi, nu ! Dar... nici nu mai inghit sa mi se faca o nedreptate, nu mai inghit sa decida altii in locul meu, nu mai zambesc frumos cand mi se spune ceva ce mie nu imi convine. 
       Am scapat de fibrom si chiar nu imi doresc sa mai "cresc" unul  (desi d nul dr m-a linistit ca poata sa apara oricand inapoi), dar voi face tot ce imi sta in putinta sa opresc acest lucru.
        Acelasi lucru vi-l sugerez si voua! Nu incercati sa fiti perfecti in fata unor oameni care oricum nu dau 2 bani pe voi, nu incercati sa duceti voi tot greul unei familii (sunteti 2-3-4, deci va puteti imparti totul), nu incercati sa va ascundeti in spatele unor masti bine construite. Fiti voi insiva !!!! Iar cei pentru care contati cu adevarat va vor accepta asa, iar ceilalti, ei ceilalti nu mai conteaza.
         Va propun sa meditati o secunda asupra starii voastre de sanatate, sa vedeti ce va supara, ce va doare, dupa care sa dati un google search la medicina germana, dr . Hamer, sa vedeti si voi cu ochii vostri, cat de mult sunteti responsabili pentru sanatatea voastra !
     Beatrix








vineri, 8 iulie 2016

Despre .. oameni in general

             Traim intr-o lume in care fiecare individ isi urmareste propriile interese, prea putin ne pasa de cel de langa noi, prea putin realizam cata nevoie are celalat de un cuvant bun, de un sfat,  de un ajutor.
            Categoria "Fratii" care se cearta intre ei pentru averi (case, pamanturi, vile, piscine, baniiiiii), iar la greu tulai doamne ce mult se iubesc. Nu se cauta cu zilele, lunile, dar la nevoie, uite cum iti stie numarul de telefon.
"Prietenii ", ei ce sa spui de prieteni, oameni care odata iti stiau fiecare miscare, fiecare gand, bucurie, durere, devin niste commenturi pe facebook, in rest nimic.
Sunt foarte putini carora le pasa cu adevarat, care stiu  ca atunci cand spui sunt bine, ca defapt ai nevoie de o ora de povestit, sunt foarte putini pe care ii poti suna la orice ora cu orice problema.
            Asa mult ne pasa de noi, incat uitam sa fim umani, uitam ca nu suntem singuri, ca cel de langa noi duce o lupta interioara, poate mult mai mare decat a noastra si poate chiar are nevoie de noi, dar nu are curajul sa ne ceara ajutorul, sau poate pur si simplu s-a saturat sa ne tot ceara ajutorul cand noi , tot l-am respins, din lispa de timp, interes sau cine stie ce.
           Ne dorim oameni apropiati, ne dorim nasi perfecti, fini perfecti, prietenii perfecte, dar nu facem nimic cand vine vorba de a ii cunoaste mai bine.
          Am pierdut prieteni multi de -a lungul anilor, probabil, am gresit si eu. Acum nu pot sa spun ca am prieteni multi, insa cei pe care ii am, stiu ca sunt cu tot sufletul langa mine. Pe unii i-am lasat sa intre in viata mea de ani buni, pe altii de 2 ani.
           Sunt genul de om, care atunci cand te-ndrageste, te-ndrageste fratele meu pana la capat, dar vai de tine , de ma calci pe coada :D :)
Ne ascundem mereu, nu vorbim unii cu altii, dar de laudat, mnoah aia stim. Hai sa ne laudam si cu problemele, poate ne putem ajuta unii pe altii. Noi am primit ajutor din partea unor oameni pe care eu una, atunci i am cunoscut cand am avut cea mai mare nevoie de ajutor, s-au oferit oameni pe care ii stiam , asa din vazute si auzite, iar cei care prin vorbe se dovedeau a fi cei mai apropiati de mine, s-au lasat cel mai repede de tot. Oamenii acestia minunati s-au oferit sa ne ajute fara a cere ceva in schimb. Le voi fi recunoscatoare toata viata !!
         Nu stim sa toleram, nu stim sa acceptam, nu stim sa discutam. Ne suparam din orice, gest, privire, cuvant pe care noi il consideram nepotrivit.
         In ziua de azi nu conteaza sa fii om, conteaza sa ai o haina, masina, casa scumpa, sa detii o functie de conducere. In rest nimeni nu te apreciaza pentru ce esti tu cu adevarat.
Ar trebui sa vedem dincolo de aceste etichete, sa vedem omul in esenta lui !
Dar noi, nu, nu o facem !
Cat de mult mi-as dori sa gasesc oameni sinceri, buni, pe drumul vietii, sa nu ma tem sa imi deschid sufletul, sa nu ma tem sa imi spun parerea chiar daca e buna, chiar daca e rea. Sa putem vorbi deschis despre orice, fara a cauta rautatea, ura, in vorbele celuilalt.
Aaaa si era sa uit de categoria lingusitori ! Mnohhh astia nu imi plac de nici o culoare !!! Am si eu in jurul meu cateva persoane... incerc sa ii tin pe principiul sotului " putin da cu bun simt".
Imi plac oamenii cu coloana , care daca fac bine imi spun, daca gresesc nu se ascund dupa deget si se prefac, ci imi spun ce am gresit. Nu sunt multi acesti oameni, chiar pe cale de disparitie as spune.
E greu in ziua de azi, sa iti gasesti prieteni adevarati, asa ca daca ii gasiti sa aveti grija de ei, sa va spuneti mereu ce va place, ce va deranjeaza, pentru ca viata e atat de scurta si avem mare nevoie de clipe de neuitat, de amintiri de trait.

Beatrix


joi, 7 iulie 2016

Despre …. Ziua Despartirii


14 iunie 2016, dimineata 06.30, pornirea, inainte intram pe la ai mei… nu, nu sunt cuvinte pentru a descrie, acel moment, tensionat, plin de lacrimi, eu ferm convinsa ca anestezia va fi lunga.….. da, da intr-adevar suna al naibii de copilaros, dar mnah, asta sunt eu.. ma stresez pentru orice, dar hai sa fim seriosi, operatie de 2 ore, somn profound, heyyy nu imi era chiar totuna… .deci sa revenim, pornim spre spital, ai mei raman in poarta, cu lacrimi in ochi dar mai ales in suflet si incearca sa ma linisteasca, ne vedem vineri cu bine !
Drumul pare al naibii de scurt (100 km) si hop..suntem in curtea spitalului… nu, nu vreau sa cobor din masina, sunt un copil razgaiat , refuz sa cred ca eu trec prin momentele acestea…..eu? ! care pana acum niciodata nu am fost in spital, nu am fost plecata de langa ai mei, nu ma vad in stare sa fac eu fata acestei situatii singura.
Intram in spital…. Pe hol zaresc inca 3 doamne, cu aceeasi privire plina de lacrimi, suntem chemate…. Sotii pot pleca, vizitele au loc intre 15:00-17:00.
Superrr…. Ma vad singura, adica mnah cu colega de camera, intr-o incapere, alba, 3 paturi, un dulap si atata…. Televizor, wifi, ciuciu ….bun !!!
Incep, analize, ecografii, si inca cateva proceduri, nu tocmai placute…in care aflu ca domnul fibrom si a dublat dimensiunea intr –o singura luna , timpul trece attaaat de greu, nu ma pot linisti, ma apuca plansul dar totusi trebuie sa ma tin, am 31 de ani, nu???!! , si ce conteaza eu inca nu am fost plecata, eu inca nu am stat singura… toate sunt fite si ifose nu? Asa considerati si voi.
Seara primim “o bomboana alba” … povestim noi ce povestim si hopp se taie filmul…
Dimineata ora 4… emotiile se accentueaza, somnul dispare, in schimb apar doamnele asistente cu 4-5 flacoane de perfuzii, toate pentru mine?!?!?! Da, dar e doar prima tura.
Apare un doctor tanar, frumusel as putea spune, pana cand imi dezvaluie intentia de a-mi pune o branula. Roz, daca se poate :D macar asa un pic , sa arat si eu bine, sigur, poc !! si uite branula in mana, inca 2 bombonele albe..siiiiiiiiii…….gata se taie tot, un ultim pusi la sot…si ce ce faceti cu mine?! Becul acela din filme, mare deasupra capului, aud cum ma intreaba cineva ce lucrez, nu stiu cum dar ii raspund : ofiter de stare civila, cununie placuta…..
Am vazut ca se poate si altfel intr-un sistem medical de STAT !!! Am stat 4 zile, din care 2 am fost total in mana lor (nu puteam nici un pahar sa ridic singura) in care asistentele veneau necontenit sa vada ce e, cum e, e bine, e frig, e cald. Noaptea veneau sa ne aranjeze asternuturile, fara sa astepte ceva in schimb.
Da se poate, atunci noi de ce nu putem? Asa ca … ne-am despartit, sper sa fie definitiva despartirea.
P.S Sa va spun si de ce am ales sa imi deschid sufletul, de ce am ales sa nu ma ascund?
In urma cu un an, am fost diagnosticata cu un fibrom uterin de 10cm, fara multe explicatii, fara raspunsuri din partea medicului. Am cautat ne-ncetat luni intreagi sa aflu ce-nseamna, am incercat sa vorbesc cu femei de varsta mea, care credeam eu ca au trecut prin asa ceva, am cautat sprijin in orice….darrr, spre surprinderea mea, nimeni nu spunea nimic, toata lumea se ascundea, intr-un final, am gasit suport intr-un grup de femei de “dincolo”. Am vorbit deschis, despre orice, pana si-n ziua de azi, ne ajutam cu un sfat, cu o vorba buna.Conteaza enorm enorm de mult sa stii ca nu esti singura in momentele acelea, familia te sustine , dar de-nteles cel mai bine poate un om care deja a trecut peste.
Nu imi plac cuvintele “ va fi bine” , “va trece”., venite din partea unor oameni care habar nu au ce-nseamna o operatie laparoscopica. O rutina, cum spun unii, o rutina, sau nu, e o cicatrice, pe corp, dar mai ales in suflet !!!

Sanatate maxima
Beatrix

Despre cum mi-a schimbat Domnul Fibrom Uterin viața !

Despre cum mi-a schimbat Domnul Fibrom Uterin viața !

4 Iunie

O discuție între prieteni stătea să-nceapă într -o după amiază de mai. Tema principală. ..Copiii
- Da ce mai aștepți? - era întrebarea de top pe care o primeam de obicei, deh ca ai 30 de ani, ai un serviciu stabil, casa ta, casnicie lunga, ai tai te pot ajuta ...
Da....asa e 30 de ani , căsnicie de 7ani , serviciu, casă, slavă Domnului 2 părinți sănătoși care da abia așteaptă sa fie bunici dat nu au făcut niciodată presiuni în aceasta privința.
Cariera la care visam încă din bancile facultății. ..ofițer de stare civilă. Woawww ce bine sună :)
O căsuță "mostenită" renovată după gustul nostru, cu sacrificii majore! Fără concedii, fără cheltuieli aşa de plăcere, fără luna de miere, fara iesiri in oras etc.
Tot ce lipsea era Bebele.
- Hai să îi facem deodată să se joace ìmpreună, că majoritatea prietenilor au deja copii mari.
Zis şi făcut. Programare la ginecolog nr.1 ...diagnostic dur fibrom uterin 10cm...what?! Fibrom? Eu? Operație deschisă pe abdomen? Copil nu se ştie când???
2 zile - 2nopți de chin...amândoi cautam pe google ce înseamnă fibrom de mărimea capului unui bebeluş ...ce?când ?cum? unde ?cine?
Programare ginecolog nr 2 în Ungaria ..diagnostic fibrom 10cm..sarcina permisă..
2 august primul test pozitiv..woawww vom fi părinți...emoții, planuri, griji.
Hai să extindem casa ...nu eram pregatiti. Simt ca e baiat..îmi doresc un baiat..lămâie-lămâie-lămâie, zicale băbeşti vrei acru??!! e baiat.
15 august zi de sărbătoare, ... noaptea simt ceva durere, nu e ok.. hai la urgență ... test negativ...sânge muulllt, muuultt sânge...ne-a părăsit .
2 săptămâni ( zis aşa, că mnah şi azi mă apucă plânsul) de urlet în suflet, durere,chin şi priviri de îmi pare rău...
Programare ginecolog nr. 3 ..diagnostic fibrom 12 cm... woaww a crescut şi nu a lasat rodul iubirii să se prindă... dar ce cauta EL acolo...ce vrea de la viata mea..sunt inca prea tanara sa fie asa mare...google google google. ..gata am găsit. ..problemele sufletului stau in spatele oricarei boli. Hai sa vedem....
dorinta refulata de a avea copil, bingo !
Creativitate ținută ascunsă ...bingo !
Hai sa incepem un tratament medicamentos. ..meditatii, tehnivi de autovindecare, rugăciune. ...medicamentele isi fac efectul. ..lipsa ciclului...dureri de spate...de oase...haaii sa vedem...
cariera , relatiile cu cei din jur...toate facute la maxim, niciodată NU spun NU! Totul făcut fix- exact ca la carte....stres stres stres.... gata atât! ! Sănătatea mea contează! ! Şi ce dacă sunt vase în chiuvetă? Mi e somn? Dorm o oră, le pot spala apoi.
Întâlnire cu persoane nu tocmai dragi sufletului meu...nu pot, nu am cum !
Gata!! Ajunge să fiu draguță..ajunge sa fiu pe placul altora atata timp cat imi fac rau cat ma obosesc cat nu imi doresc !!
Vreau sa fiu eu , cum sunt , cum imi doresc. E soare fac plaja...e frig ma cuibares in pat.
Trec 3 luni al 4lea ginecolog. ..diagnostic fibrom uterin 8cm...woawwww !! A dat roade tratamentul, nu ne oprim ! Inca 3 luni de medicamente.
Hai sa facem gimnastica hai sa schimbam viata !
Antrenor personal de 4x pe săptămână! 2 luni jumate rezultat -8kg. !!!! Mancare curata fara zahar fara gluten !! Nimic din plastic in bucătărie. Masca pe fata la fiecare solutie folosita la curatenie. Fructeee de nebuna. Hai ca am devenit si fana smoothie ! Zilnic. Cafeaua sfanta...fara zahar! ! Da am putut.
Trec 3 luni !
Programare ginecolog nr. 5 ! Diagnostic fibrom uterin 4cm !!!! Hai la laparoscopie! Si in 5 luni iti vezi visul împlinit!
Am scris visul !!da ati citit bine !! Doamne cate nopti am plans cand am înțeles mesajul fibromului. Cate forumuri, articole, grupuri am "colindat" . Stiu totul despre EL ! Despre chiriasul meu tacut care zacea acolo fara nici un simptom.
Totusi ii sunt recunoscătoare ...mi a dat o lectie buna !! Mi a deschis ochii. Cel mai bun profesor dnul Fibrom ! Urmează sa ne despartim ! Ma va lasa sa imi vad de viata mea. De visul meu. Dar nu voi uita ce m a învățat. EU sunt cea mai importanta. Numic nu merita sa ma suprasolicit. Nimic nu merita sa renunt la micile mele placeri. Nimic nu merita sa ma stresez.
Daca vrei sa schimbi lumea, du te acasa si iubesteti familia -Maica Tereza.

Sănătate maximă !
Beatrix Cozma

Cea mai minunată perioadă...

     Ne pregătim de lansarea unui nou proiect în cadrul lunii dedicate femeii însărcinate. Am căutat cei mai buni parteneri, pentru că ştiţi...